Neaţa lumeee!! În dimineaţa asta nu m-am trezit în ţipetele nimănui, deci mă simt perfect. Cum e prima zi de şcoală de după vacanţă m-am trezit cu aceeaşi replică în minte cu care am adormit 'Concluzie: îmi bag *cenzurat* în ea de scoală', iar acum mă simt ca în clasa a 8a în ultima săptamă din înaintea vacanţei de vară când stateam numai printr-un parc cu Adeea...şi-mi place. Îmi place chiar prea mult..păcat că nu e aşa, dar tot cu Adeea îmi pierd ziua asta.
Acum mi-am pus pe youtube o melodie destul de veche şi adevărata, şi mă gândesc că le dau dreptate. Dar cum dracu să-i ţii pe cei dragi aproape când nu mai ştii nici măcar care sunt ăia. Postarea asta vroiam să fie mai lungă dar încep să îmi pierd ideeile de scris acum... Vreeauu, te vreau, te văd, te simt, ţip tare...mă mint. Aşa deci sunt presată de timp, lucru care mi-a dat idei de scris.
Formele de încheiere a unei confersaţii diferă de la persoană la persoană, însă la mine ele sunt diferite în funcţie de sentimentele mele pentru persoana respectivă, şi anume: dacă spun 'pa' înseamnă că sunt supărată şi vreau să dispari mai repede, dacă spun 'adio' înseamă că nu o să mă mai vezi niciodată -am spus doar o dată adio-, iar 'ciao' este forma de încheiere a unei conversaţii în mod normal. Deci...cam atât azi că o tulesc. Timpul ăsta a dracu nu mă lasă să fac nimic..Ciao!
Paşte fericit tuturor, dar nu pe câmpia mea! Toată dezordinea din mintea mea şi plapuma aceea de fum înnecăcios începe să se risipească..sau nu. Încep să nu mai ştiu nici eu ce simt, ce vreau sau de ce încă îmi mai pierd vremea pe 'tărâmul' ăsta. Poate că totul se datorează dorinţei mele de a nu lăsa baltă pe nimeni niciodată dar într-o zii o să mi se întorcă toate planurile peste cap şi o să dezamăgesc pe toată lumea -dacă nu am făcut-o încă-. Am făcut multe promisiuni la viaţa mea şi le-am respectat doar pe cele la care nu eram obligată de nimeni să le respect, dar acum e altfel. Acum mă simt un zero barat ce nu poate face nimic. Lumea se schimbă! Toţi din jurul meu pleacă, îşi văd de drumul lor şi-mi promit că nu mă vor uita. Nu ştiu dacă va fi aşa, dar ştiu că fiecare îsi vede de drumul lui. Vreau şi eu să-mi văd de drumul meu, şi totuşi simt că toată lumea se schimbă numai eu nu. Mda, cam aşa cu starea mea din ultima vreme, dar nu cred că interesează pe nimeni viaţa mea -Sau da?-. En fin...se ştie, că azi e despre mine şi prosteala mea. Doar eu vorbesc despre multele mele fobii în timp ce râd de ele şi comentez vremea. Decii....am revenit pe blog, aşa că nu mai scăpaţi de mine, aşa repede. Mi-e dor de verile alea când mă chinuiam să fac lumea să râdă şi le ziceam că e soare afară şi trebuie să zâmbească, dar...o să mă duc eu să fac istorie şi prin alte oraşe cu altă lume.
Sooo...v-a fost dor de mine? NUU! Ştiam ştiam, mulţumesc, nu era nevoie. Cee? Ăăă...la asta nu m-am aşteptat. Revenind la mine, am facut o filmare penibilo-prostească cu Adeea azi ce trebuie să ajungă pe youtube, sau măcar la mine în calculator. S-ar putea să-mi fac laptopul!! Şi...vreau un telefon mobil nou, care se oferă să-mi cumpere unu? Aşa o faptă bună de Paşti? Nimeni? Deaa...eram sigură că nu mă iubeşte nimeni. Cum n-am mai scris de mult m-a şi uitat lumea, blogu şi eu am cam uitat să ţin cursul unei povestiri. Aşa că, la final...cum am rămas fără cuvinte de tastat, va arăt o melodie ce mă obsedează de ceva timp şi vă zic cuvântul cu care v-am obişnuit..Ciao!
