Azi nu am fost în acel infern, azi nu am fost în acel loc în care ştiu că ei mă urăsc atât de tare încât nu vor nici măcar să se prefacă draguţi. Mi-a ajuns, am simţit cum mi se urcă sângele în tempane vrând să evadeze din mine, apoi am aflat...pot fi scutită azi de acel loc, la fel şi mâine, până luni. M-am simţit mai bine după asta, dar se putea viaţa mea să fie mai grea de atât? Da. După ce că până şi el, în care până ieri am avut încredere deplină, s-a săturat. S-a săturat să se mai prefacă şi şi-a dat arama pe faţă. Până atunci nu am văzut ceva mai oribil. Şi sincer, eu de ce să te las să mă ţii ca pe o marionetă aproape când pot folosi aceeaşi tactică ca să te manevrez eu pe tine? De ce să am încredere când ei mă îndop cu pastile zicând că sunt nebună? Nu sunt nebună, sunt doar o marionetă mânuită greşit.. Dar ei nu o să înţeleagă asta vreodata. Deşi erai pata mea roşie, acum eşti ca toţi ceilalţi, doar un verde ce pătează.
Verdele si rosu sunt culori frumoase... Sangele pateaza iarba?! Da, cam asa e... Si atunci de ce nu poate si iarba sa pateze sangele?! Hay ca poate, stii ca poate, trebuie sa poate, totul se poate.
RăspundețiȘtergere