Well, Have Fun...!




«Hai să ne trăim clipa,
Să nu mai ştim de nimica!»








luni, 5 decembrie 2011

Eu eu eu şi iar....tu!

Deci..universul meu a început să se prăbuşească încetul cu încetul şi acum se mai rezeamă doar în câţiva stâlpi fragili gata să cedeze. Tot la ce mă pot gândi este viaţa altora. După cum i-am spus odată ei... 'prima pe lista mea este sormea reală, apoi tu, apoi el...apoi restul' iar ea a zâmbit, m-a luat în braţe şi mi-a şoptit 'Te iubesc sisu meu! Ce m-aş face fară tine?'. Iar acum totul s-a spulberat. Îmi zicea mereu să fiu tare că oriunde v-a fi ne vom găsi. Mi-a dat brăţara ei..de ce? Ca sa ştiu că va fi mereu aici...cu mine. S-a dus...fară să-mi spună vreun cuvânt, iar ultima oară când am văzut-o plecând mi-a zis 'Mersi sisu pentru tot ce ai făcut pentru mine' în timp ce o ţineam strâns şi mă rugam să nu o văd pt ultima dată. Am şoptit 'Meritai mult mai mult...ţi-am dat tot ce am putut' iar ea a zâmbit şi a început să-mi fredoneze versuri din melodia noastră 'Iar locu’ ei, stie si ea, e numai la pieptu' meu/ Indiferent ca ne e bine sau ne e greu' . Am încercat să mă abţin să nu pufnesc în plâns, i-am zis pa şi am zâmbit forţat apoi am închis poarta, am închis ochii şi mi-am simţit lacrimile mai dureroase ca niciodată. Am încercat să o sun de fiecare dată când îmi venea în minte zâmbetul ei dar un mesaj sec e prezent mereu 'număr indisponibil'. Aşa am pierdut o parte din univers.
A doua jumătate a universului meu este el.. El, cel care chiar dacă m-a minţit, m-a minţit frumos şi doar ca să mă protejeze. Acel el care odată îmi spunea ' Îmi place când zâmbeşti pentru că ştiu că eşti fericită cu mine'..acel el care imediat după o glumă îmi arăta ceva mort în stadiu de putrefacţie, acel el care mă trezea dimineaţa sunându-mă şi zicându-mi 'Neaţa somnoroaso! Trezeşte-te.' iar eu ma rugam să mai pot dormi 5 minute şi tot ce mai auzeam era ' Te sun în 5 minute şi îţi amintesc că te iubesc'. Cinci minute întotdeauna se transformau în 15 iar dimineaţa mea era una dulce plină de cântecele vechi (coji de portocale, bună dimineaţa, soarele meu etc.). Până l-am pierdut şi am jurat că o să-mi pese în fiecare minut al vieţii de el. După ceva timp de când nu am mai ţinut nici o legătură, am încercat să dau de el...l-am sunat alaltăieri şi avea telefonul închis 'Abonatul vodafone....' iar azi, acelaşi mesaj sec ca în primul caz 'număr indisponibil'. Apoi am aflat că e mort.. Am rămas jumătate de oră uitându'mă în gol. Nu am crezut că e adevărat şi am zis că nu are cum. Mi s-a zis 'E în camera lui cam de 2 luni cu două sticle de apă la jumătate, deci probabil a murit deja'. Îmi venea să urlu şi să mă duc la el acasă să mă conving că nu e aşa şi că se înşeală. Doar că...nu am avut destulă putere încât să mă ridic după bancă fără să cad în genunchi şi să repet într-una 'Nu poate fi adevărat!' .
Aşa mi s-au distrus cele mai importante părţi din univers, iar azi...de Sf. Nicolae eu stau şi mă gândesc cât de crudă e viaţa. Ciao...Have a death life!

*P.S. Am vizionat Ao No Exorcist până la episodul 24 care nu mai vrea să se încarce. E tareee! Vreau propuneri de anime-uri drăguţe..*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu