Luminiţe

Stau în pat cu faţa-n sus şi tot ce pot vedea sunt luminiţele de pe pereţi ce pâlpâie formând diverse chestii. Nu pot să-mi iau gândul de la faptul că a trecut un an. Nu contează dacă e un an fară ceva timp, dar ştiu că a trecut... Statul trează noaptea râzând, distratul din excursii, stresatul lumii, prostitul în pauze, zâmbetele acelea neforţate şi febra rasului fară motiv..tot ce era frumos s-a dus şi a lăsat în urmă multe amintiri. Esenţa vieţii şi-a pierdut din valoare odată ce timpul a trecut. Unde sunt zilele bune? Unde sunt persoanele acelea cu care mă distram până la epuizare apoi o luam de la început? Unde sunt feţele acelea zâmbăreţe? S-au dus..pentru totdeauna. În schimb sunt zile groaznice, persoane nepăsătoare şi feţe false! Urăsc ceea ce a devenit prezent şi încep să traiesc din ce în ce mai mult cu gândul în trecut şi corpul în prezent. Vleau ceva mai bun..nu crezi că merit?