Well, Have Fun...!




«Hai să ne trăim clipa,
Să nu mai ştim de nimica!»








sâmbătă, 4 septembrie 2010

Creionaşul, gâsculiţa şi lăţuşca!




Încă o zi din viaţa mea începe cu bine şi uit necazurile toate, toate ce veneau spre mine..Ok, scuze dar mă apucă rimele. Apropo de rime, nu am mai facut rime de mult şi chiar mă gândesc să încep iar pentru că nu vreau să-mi risipesc talentul meu 'absolut'. Mda, deci ziua a început bine..m-am trezit dimineaţa cu gândul la tine. Bine înţeles că nu. Doar eu..Mă gândeam la mine şi la ce voi face ca să fie totul bine. Şi aşa a şi fost. Totul ok într-un nor de puf (sau de ploaie). Am ieşit într-un sfârşit afară cu creionaş şi gâsculiţa (Ada şi Maria)..după ce am stat ceva timp baricadată în casă din cauză că aveau ai mei de făcut curăţenia de toamnă şi au pus un dulap pe partea cealaltă a uşii. Hmm..cu fetele a fost zupel şi ne-a venit şi ideea să ne facem poze. Uite aşa poză după poză şi am captat atenţia unor tipi, care au facut un foc într-un coş de gunoi ştiind că o să venim să facem poze. Am şi făcut, desigur, nu rezistam tentaţiei. Apoi au mai facut unul, dar nu am mai făcut poze şi acolo. Pe la sfârşit gâsculiţa s-a cam supărat când a observat că i se rupsese crucea de la un lanţ (app, şi mie mi s-a rupt colierul tot azi), iar creionaşul era sad din cauză că trebuia să ajungă acasă cât mai repede. Eu nu eram sad, eram chiar foarte bine dispusă şi nici nu aveam motive să fiu altfel, dar m-am simţit ciudat că ele erau supărate şi nu puteam face nimic. Totuşi pe gâsculiţă am înveselit-o când l-a vazut pe blond sad cu bunicăsa şi i-am zis că asta se transmite prin telepatie de la unul la altul. Sinceră să fiu cred că a fost prima oară când i-am mulţumit blondului pentru apariţie. Şi incă ceva, se holba al naibii de mult după noi :-" (nu că mi-ar păsa), dar şi gâsculiţa facea acelaşi lucru. Apoi am ieşit din parc şi ne-am despărţit, eu rămânând cu cealaltă tipa sad. După ne-am despărţit şi noi, iar ea credea că cu doi pupici pe obrazi se  rezolvă tot..Nu s-a rezolvat chiar tot, dar până am ajuns acasă s-a rezolvat. Dar drumul a fost urât..Picura iar eu mă strecuram tremurând printre bălţile de apă formate pe stradă. Atunci aveam numai gânduri sad, dar era un tip de vreo 50 de ani pe trotoarul celalalt care se holba la mine in timp ce-şi savura ţigara. Când l-am văzut cum îşi întorcea capul, mai, mai să-şi rupă gâtul, m-a bufnit râsul şi începusem să-mi zic în gând 'Ori am eu ceva în cap, ori asta chiar n-are ce face şi mă confundă cu un miss'..evident că nu era nici una dintre variante, dar faza m-a amuzat. Am ajuns într-un sfârşit acasă şi m-am aşezat în pat cu faţa în sus uitându-mă la tavan. Sicer, chiar nu-i nimic interesant la tavanul meu, dar îmi aduceam aminte tot ce am facut şi parcă amintirile erau proiectate pe tavan.

3 comentarii:

  1. Fraate, ce să zic, înfocată lumea după noi, no?
    Mi-e dor de blondu'...mai ieşim azi? Normal că ieşim, că altfel nu se poate. Ah, şi taare poza. =))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, vreau si eu un taan da'la minune :x
    A fost super ieri :x
    Si soarele a rasarit dimineata.
    Si apooooi, scuze pentru aia doi pupici :)) Dar deh, nu aveam si eu ce face :-"Uh, eu eu sunt creionasuuul :X
    SI YEEEEH, chiar e infocata lumea ^ dupa noi >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Mdap, aşa e.
    App, gâsculiţo nu cred că ies azi. O să fiu nevoită să-mi înfrunt duşmanul în faţă să ştie că nu mi-e frică de el..Ia stai aşa, ce tot zic eu aici? Nu e chiar aşa, adică nu ies şi punct. O să mă uit la un film şi nu o să mă ostenesc prea mult, m-a rugat sormea să rămân acasă ca să mai scape şi ea de lenuş venind la mine.

    RăspundețiȘtergere