Viaţa pare un dafin
Cu crengile deschise,
Totul seamănă cu vise
Ş-ai uitat din amintiri,
Ai uitat câte priviri,
Ai uitat şi de iubiri,
Acum miroşi doar trandafiri
Dar ţi-a rămas pe chip un semn,
In priviri ascunzi blestemul
Ţi-a rămas acel însemn,
Ce-ţi aduce iar parfumul.
Din coşciug priveşti în zare,
Parcă nimeni nu te vede
Te rogi cât poţi de tare,
Dar el nu te mai aude
Ochii limpezi se rotesc,
Înăuntru nu privesc
Cerul este înnorat,
Pe coşciug, pământ uscat..
Nici o lacrimă n-aduce
Amintirile uitate,
Sub pământ sunt îngropate.
frumosa ideea...
RăspundețiȘtergerefrumoase versuri...
dar m-ai bagat in ceatza rau te tot :))
in primele 3 strofe am crezut k e despre iubire,in ultimele 2 moarte?
dar totusi se potriveste totul...asa ca...imi place :X
~raluk~
Whaaa poezie de la malinutzaaa :X
RăspundețiȘtergereUhm, pe mine nu m-ai bagat in ceata... adica e aceeasi ceata cu care m-ai obisnuit pana acum :p
E interesanta, e trista, e dezamagita si e melancolica.
e misto...ai combinat dragostea cu moartea...si char imi plc...dar pe langa placut ai si talent...fa.te scritoare..crd k ai avea succes cu poeziile si restul...si tine.o tot asa..
RăspundețiȘtergeredraguta poezie
RăspundețiȘtergerePS:n'am citito