Eu eu eu şi iar....tu!

Deci..universul meu a început să se prăbuşească încetul cu încetul şi acum se mai rezeamă doar în câţiva stâlpi fragili gata să cedeze. Tot la ce mă pot gândi este viaţa altora. După cum i-am spus odată ei... 'prima pe lista mea este sormea reală, apoi tu, apoi el...apoi restul' iar ea a zâmbit, m-a luat în braţe şi mi-a şoptit 'Te iubesc sisu meu! Ce m-aş face fară tine?'. Iar acum totul s-a spulberat. Îmi zicea mereu să fiu tare că oriunde v-a fi ne vom găsi. Mi-a dat brăţara ei..de ce? Ca sa ştiu că va fi mereu aici...cu mine. S-a dus...fară să-mi spună vreun cuvânt, iar ultima oară când am văzut-o plecând mi-a zis 'Mersi sisu pentru tot ce ai făcut pentru mine' în timp ce o ţineam strâns şi mă rugam să nu o văd pt ultima dată. Am şoptit 'Meritai mult mai mult...ţi-am dat tot ce am putut' iar ea a zâmbit şi a început să-mi fredoneze versuri din melodia noastră 'Iar locu’ ei, stie si ea, e numai la pieptu' meu/ Indiferent ca ne e bine sau ne e greu' . Am încercat să mă abţin să nu pufnesc în plâns, i-am zis pa şi am zâmbit forţat apoi am închis poarta, am închis ochii şi mi-am simţit lacrimile mai dureroase ca niciodată. Am încercat să o sun de fiecare dată când îmi venea în minte zâmbetul ei dar un mesaj sec e prezent mereu 'număr indisponibil'. Aşa am pierdut o parte din univers.
A doua jumătate a universului meu este el.. El, cel care chiar dacă m-a minţit, m-a minţit frumos şi doar ca să mă protejeze. Acel el care odată îmi spunea ' Îmi place când zâmbeşti pentru că ştiu că eşti fericită cu mine'..acel el care imediat după o glumă îmi arăta ceva mort în stadiu de putrefacţie, acel el care mă trezea dimineaţa sunându-mă şi zicându-mi 'Neaţa somnoroaso! Trezeşte-te.' iar eu ma rugam să mai pot dormi 5 minute şi tot ce mai auzeam era ' Te sun în 5 minute şi îţi amintesc că te iubesc'. Cinci minute întotdeauna se transformau în 15 iar dimineaţa mea era una dulce plină de cântecele vechi (coji de portocale, bună dimineaţa, soarele meu etc.). Până l-am pierdut şi am jurat că o să-mi pese în fiecare minut al vieţii de el. După ceva timp de când nu am mai ţinut nici o legătură, am încercat să dau de el...l-am sunat alaltăieri şi avea telefonul închis 'Abonatul vodafone....' iar azi, acelaşi mesaj sec ca în primul caz 'număr indisponibil'. Apoi am aflat că e mort.. Am rămas jumătate de oră uitându'mă în gol. Nu am crezut că e adevărat şi am zis că nu are cum. Mi s-a zis 'E în camera lui cam de 2 luni cu două sticle de apă la jumătate, deci probabil a murit deja'. Îmi venea să urlu şi să mă duc la el acasă să mă conving că nu e aşa şi că se înşeală. Doar că...nu am avut destulă putere încât să mă ridic după bancă fără să cad în genunchi şi să repet într-una 'Nu poate fi adevărat!' .
Aşa mi s-au distrus cele mai importante părţi din univers, iar azi...de Sf. Nicolae eu stau şi mă gândesc cât de crudă e viaţa. Ciao...Have a death life!

*P.S. Am vizionat Ao No Exorcist până la episodul 24 care nu mai vrea să se încarce. E tareee! Vreau propuneri de anime-uri drăguţe..*

Free Hugs în mall!

Duminică am mers la Free Hugs sesiunea a doua -dacă o pot numi aşa-. După ce am revăzut o parte din lume şi altă lume nouă, am speriat copii ţipând cu Deea şi Sabrina 'Free Hugs!!! Îmbrăţişări gratis, măă! Tot ce e gratis e bun!!', am râs, am cicălit lumea şi am pierdut-o pe Sabrina -dap, chiar am pierdut-o pe acolo-. Am plecat cu Deea şi Didy să scriem istoria. Ne-am urcat în 41, apoi în 25 şi uite aşa am ajuns în faţa mall-ului. Didy şi-a luat o felie de pizza picantă px şi eu i-am dat bani lu Deea să ia ce vrea. De 10 lei a luat două pungi pline de Fornetti de patru sortimente. Ne-am aşezat la masă că nici una nu mâncase de dimineaţă. Am mâncat, fumat şi băut apă apoi ne-am dus în mall cu pancarda Free Hugs *smile*. Se uita lumea la noi foarte ciudat, ziceai că am venit cu cerşitul în mall. Până la urmă am reuşit să culegem cinci hugs-uri ceea ce ne-a mulţumit. Am plecat în Regina Maria, am mai stat ceva pe acolo, am terminat de mancat Fornetti şi ne-am melancolizat cu muzică sad. Ce să mai tot lungesc vorba, a fost o zii pe cinste cu toate cele, funny, nebuneală, distracţie, mâncare, melancolie, supărare...tot ce poţi simţi. Am plecat acasă obosite şi ne-am refugiat în faţa PC-ului să ne împărtăşim dragostea şi online *laught*. Well, aşa s-a terminat Free Hugs campaign. Ciao and xoxo!

Free Hugs!!!

Deci, ieri am fost cu free hugs oficial cu Sayu iar când am ajuns în Herăstrău ni s-a alăturat şi Kata împreună cu două colege deale ei. Cum pe Facebook 12.000 de tipi şi tipe s-au lăudat cu prezenţa, ne-am aşteptat să fie măcar 100 dacă nu mai multi. Ne-am plimbat un pic şi am dat de două tipe cu Free Hugs rătăcite pe acolo, apoi am mers mai mult şi am dat de o gaşcă de vreo 30 de pers cu pancarde. Am rămas cu ei tot restul zilei şi ne-am distrat. Lumea se uita la noi gen 'Ce dracu vreţi şi voi? Plecaţi până nu vă iau la bătaie' iar noi ziceam cu zâmbetul pe buze 'Vă mulţumim oricum. O zi bună în continuare!'. Recunosc că au fost şi oameni sweet care erau deschişi la îmbrăţişări, dar ideea e că ne-am distrat şi în ultima jumătate de oră deja începusem să ţipăm la unison 'Free Hugs!!!! Adică îmbrăţişări gratis, mai pe româneşte!'. Am început să mieunăm, să râdem diabolic, să facem poze, să ne înţelegem prea bine şi să ne trăim clipa de prima oară când ne-am văzut. Ideea e că nimeni nu prea a făcut cunoştinţă cu nimeni, ceea ce a fost super, şi mă duc şi mâine cu Dydy, Sabrina şi nu ştiu sigur dacă vine şi Sayu. Well, free hugs for everyone!! Ciao :p.