As fi in stare..

Nu te da batut niciodata... Deoarece cateodata cand pierzi...invingi!
Si da! As fi in stare sa trec prin iad doar ca sa te gasesc, as fi in stare sa amutesc doar ca sa-ti aud bataile inimii, as prefera sa ma doara pe mine decat sa te vad suferind, te-as astepta in ploaie cu orele doar ca sa te pot vedea, as invata ca mai am multe de invatat, mi-as asuma noptile pierdute departe doar ca sa fiu cu tine, as sta treaza doar ca sa te vad dormind, as zambi doar ca sa nu te intristez, mi-as da viata sa te vad zambind, as incerca sa fiu tot ce-ti doresti, ti-as oferi toate stelele doar ca sa fii tu steaua mea, te-as face sa uiti trecutul doar ca sa fii optimist in viitor, as plange in locul tau, as pierde totul doar sa stiu ca te pot tine in brate 5 minute, as canta la harpa doar ca sa-ti vad pielea de gaina, ti-as spune ca te iubesc in fiecare minut pentru ca asa este..te iubesc mai mult cu fiecare minut. 

Norişor deasupra mea..

O relaţie este ca o maşină. Te chinui să o obţii, la început merge perfect, apoi se strică şi o repari, şi iar se strică..până ajungi la concluzia că trebuie să obţii alta mai bună.
Urăsc situaţiile în care am ajuns. Am trecut prin toate stările existente în doar două zile. De la ură am ajuns la iubire, de la frică la nervi, de la curaj la slăbiciune, de la fericire la tristeţe etc. Dacă cineva îţi demonstrează o dată, de două ori, de trei ori că te iubeşte..atunci dă-o dracu de treabă că dacă nu te iubea nu se mai chinuia atât. Tot ce trebuie să faci e să faci un pas greşit şi totul începe să se dărâme în jurul tău. Câteodată îmi doresc să fie doar un vis, un coşmar din care să mă trezesc fericită că nu e real, dar îmi dau palme şi îmi impun să mă trezesc degeaba căci e cât se poate de real. Nu e suficient niciodată să-ţi doreşti ceva fiindcă chiar dacă se întâmplă tot nu vei fi în totalitate mulţumit, un detaliu semnificant tot nu o să meargă aşa cum trebuie. Urăsc sentimentul de vinovăţie, iar oricât de multe argumente aş avea că nu sunt vinovată, tot e prezent. Urăsc să împart doar eu zâmbete şi optimism peste tot, dar în schimb să primesc numai reproşuri. En fin, nu s-a inventat încă persoana care să-mi greşească şi să nu-i pară rău, aşa că nu-mi fac griji -sau cel puţin încerc să nu-mi fac-. Ciao, have fun! (:

Nostalgia verii

Nu credeam vreodată că un simplu glas, o simplă vorbă, o simplă ironie mă poate face să-mi stric toată dispoziţia bună acumulată în acea zi iar, în schimb, să mă facă să îmi transform gândurile într-un ghiveci de cuvinte şi întâmplări ce vor să izbească în pereţii ce-l ţine prizonier în propria minte. M-am trântit în patul acela ce mi se părea aproape identic cu cel de acasă şi mi-am afundat faţa în perna portocalie şi moale..apoi am inspirat puternic simţind amalgamul parfumurilor noastre. Am vrut să ţip şi nimeni să nu mă audă, am vrut să dau muzica mai tare când a început Akcent - i'm sorry, am vrut să retrăiesc totul din nou şi din nou. Dar mi-am dat seama că acolo nu mai era nimeni, eram doar eu şi perna ce-mi şoptea să mă descarc, să dau drumul ţipătului să-mi curgă şiroaie pe obraz...aşa am şi făcut. Când m-am trezit din euforia şi disperarea ce m-a cuprins, mi-am dat seama că nu eram deloc singură. Ei...se chinuiau să mă facă să zâmbesc, se chinuiau să mă facă măcar să gesticulez ceva. Erau speriaţi, mă priveau neputincioşi cum stau ca o statuie privind în gol fără ca măcar să clipesc. Mi-am dat seama că trebuie să-i fac să creadă că sunt ok. M-am ridicat şi le-am zis că vreau o ţigară şi suc..apoi încetul cu încetul am încercat să-mi revin, să mă ridic şi să mă duc la geam. La cum tremuram ştiam că nu prea sunt şanse, aşa că nu am riscat şi m-am întins în pat lăudându-mi ochii verzi de după plâns. Am zâmbit fals asigurându-i că sunt bine şi am plecat.. Unde? Să-l văd pe Cristu care era nervos şi să încerc să-mi stopez durerea de cap. La sfârşit am ajuns acasă unde am făcut o baie ce vroiam să dureze o viaţă, m-am relaxat şi mi-am făcut planuri optimiste. Mare, ţară, tuns, vopsit, zii de naştere, planuri de amenajare a casei, plimbări cu maşini..toate sunt ordonate în funcţie de planificare în capul meu. A fost o zi ciudată..şi colac peste pupăză mi-am văzut iubirea de acum câţiva ani împreună cu o prietenă de-a mea, totuşi a fost amuzant să-mi aduc aminte de trecut cu ei. Ciao, have fun! (:

Dulcegării

Te ubeck's!!! Sau nu.. Te adol!! Sau nu.. Te doresc! Sau nu. De ce da? De ce nu? Da..pentru că ştii mereu ce să zici, pentru că mă înveseleşti când sunt sad, pentru că mi-ai schimbat perspectiva de a privi viaţa, pentru că mă faci să tresar doar dintr-o privire, pentru că am fluturaşi în stomac când te văd, pentru că vin mult mai fericită când să mă întâlnesc cu tine decât să intru în casă, pentru că mă accepţi aşa cum sunt, pentru că mi-e dor de tine şi când sunt lângă tine, pentru că îţi dai seama mereu când sunt supărată chiar dacă vorbim pe mess, fiindcă câteodată mă întreb dacă trăiesc un vis sau visez o trăire, pentru că nu mă laşi să-mi fac blogul negru de postari depresive. Nu, pentru că îmi dai motive să vorbesc urât, pentru că îţi place să mă seci cu o prostioară de-a mea muuult şi bine, pentru că încerci să-mi dai 'lecţii' de viaţă câteodată prea dure, pentru că mi-ai adus aminte -un piculeţ- că indiferenţa doare cel mai tare, pentru că mă faci să mă gândesc cât de aiurită sunt. Deci, da..te ubeck's *laught*! 

Îmi vreau universul înapoi!

Cum în noaptea asta dorm la Deea că e singură acasă *yaaay*, am scris o mică...chestie pe un bloc de desen după ce am terminat sesiunea de bocit pe două melodii. Nu garantez că e cine ştie ce, dar ei i-a plăcut şi a pus câteva fraze pe blogul ei. Sooo...have fun.

Ok.. Au trecut zilele, lunile...vor trece şi anii şi încă voi visa la clipa aceea. De obicei când totul e perfect şi universul e de partea ta nu poţi zâmbi din tot sufletu, pentru că tot găseşti ceva care te face trist. Aveam universul de partea mea şi ce am făcut? Nimic. Nimic de care să fiu mândră. Nu am zâmbit când trebuia, iar acum stau şi tânjesc după clipele alea când lumea era a mea. Degeaba aş urla acum că universul meu tot s-a dus..m-a lăsat baltă. Nu am fost fericită când trebuia. Dar oare o să mai am parte de clipele acelea minunate? Le voi preţui mai mult ca orice, dar mai presus de toate te voi preţui pe tine...dacă ai fi acolo pentru mine. Şi ce dacă tânjesc după clipele fericite, ce dacă încă tânjesc după tine? Tot nu te voi mai avea. Am visat, am sperat ca ăsta să fie doar un coşmar, iar visul acela să fie realitatea.
DAŢI-MI UN VIS!! Pentru că REALITATEA asta mă omoară!
Şi? Ce? Am multe de scris dar nu vreau să termin pixul înainte să te văd din nou. Am văzut multe persoane ce semănau cu tine, şi am lăcrimat, dar nu erau nici pe departe la fel ca tine. Lumea te vrea înapoi, cel puţin lumea mea. Şi cei pe care îi credeai duşmani se întreabă de tine. Unde ai dispărut? Lumea e aici, îţi aclamă numele, te aşteaptă să te întorci. Dacă aş zbura, aş face norii să plângă povestindu-le de tine. Vise, iubire, speranţe, îmi bag pula în ele. Dacă nu eşti aici nimic nu-şi are rostul. Toţi te aşteaptă aici Soare..în universul meu, al tău...al NOSTRU!

Eu eu eu şi iar....tu!

Deci..universul meu a început să se prăbuşească încetul cu încetul şi acum se mai rezeamă doar în câţiva stâlpi fragili gata să cedeze. Tot la ce mă pot gândi este viaţa altora. După cum i-am spus odată ei... 'prima pe lista mea este sormea reală, apoi tu, apoi el...apoi restul' iar ea a zâmbit, m-a luat în braţe şi mi-a şoptit 'Te iubesc sisu meu! Ce m-aş face fară tine?'. Iar acum totul s-a spulberat. Îmi zicea mereu să fiu tare că oriunde v-a fi ne vom găsi. Mi-a dat brăţara ei..de ce? Ca sa ştiu că va fi mereu aici...cu mine. S-a dus...fară să-mi spună vreun cuvânt, iar ultima oară când am văzut-o plecând mi-a zis 'Mersi sisu pentru tot ce ai făcut pentru mine' în timp ce o ţineam strâns şi mă rugam să nu o văd pt ultima dată. Am şoptit 'Meritai mult mai mult...ţi-am dat tot ce am putut' iar ea a zâmbit şi a început să-mi fredoneze versuri din melodia noastră 'Iar locu’ ei, stie si ea, e numai la pieptu' meu/ Indiferent ca ne e bine sau ne e greu' . Am încercat să mă abţin să nu pufnesc în plâns, i-am zis pa şi am zâmbit forţat apoi am închis poarta, am închis ochii şi mi-am simţit lacrimile mai dureroase ca niciodată. Am încercat să o sun de fiecare dată când îmi venea în minte zâmbetul ei dar un mesaj sec e prezent mereu 'număr indisponibil'. Aşa am pierdut o parte din univers.
A doua jumătate a universului meu este el.. El, cel care chiar dacă m-a minţit, m-a minţit frumos şi doar ca să mă protejeze. Acel el care odată îmi spunea ' Îmi place când zâmbeşti pentru că ştiu că eşti fericită cu mine'..acel el care imediat după o glumă îmi arăta ceva mort în stadiu de putrefacţie, acel el care mă trezea dimineaţa sunându-mă şi zicându-mi 'Neaţa somnoroaso! Trezeşte-te.' iar eu ma rugam să mai pot dormi 5 minute şi tot ce mai auzeam era ' Te sun în 5 minute şi îţi amintesc că te iubesc'. Cinci minute întotdeauna se transformau în 15 iar dimineaţa mea era una dulce plină de cântecele vechi (coji de portocale, bună dimineaţa, soarele meu etc.). Până l-am pierdut şi am jurat că o să-mi pese în fiecare minut al vieţii de el. După ceva timp de când nu am mai ţinut nici o legătură, am încercat să dau de el...l-am sunat alaltăieri şi avea telefonul închis 'Abonatul vodafone....' iar azi, acelaşi mesaj sec ca în primul caz 'număr indisponibil'. Apoi am aflat că e mort.. Am rămas jumătate de oră uitându'mă în gol. Nu am crezut că e adevărat şi am zis că nu are cum. Mi s-a zis 'E în camera lui cam de 2 luni cu două sticle de apă la jumătate, deci probabil a murit deja'. Îmi venea să urlu şi să mă duc la el acasă să mă conving că nu e aşa şi că se înşeală. Doar că...nu am avut destulă putere încât să mă ridic după bancă fără să cad în genunchi şi să repet într-una 'Nu poate fi adevărat!' .
Aşa mi s-au distrus cele mai importante părţi din univers, iar azi...de Sf. Nicolae eu stau şi mă gândesc cât de crudă e viaţa. Ciao...Have a death life!

*P.S. Am vizionat Ao No Exorcist până la episodul 24 care nu mai vrea să se încarce. E tareee! Vreau propuneri de anime-uri drăguţe..*

Suflet sau dorinţă?

O steaaa! Dap..trecutul prezentul şi probabil şi viitorul meu are legatură cu cel puţin o stea. De ce o stea? Înainte, când vedeam acea stea, eram doar o fetiţă faşcinată de frumuseţea vieţii şi zâmbeam trăindu-mi clipa. Nu ştiam ce e timpul şi ce urme lasă schimbările făcute de el. Doar zâmbeam.. Apoi am aflat câteva lucruri esenţiale ce le conţine viaţa, m-am uitat la steaua mea mereu acolo pentru mine şi am lăcrimat până mi-au îngheţat lacrimile pe faţă iar hohotele plânsului s-au risipit în tăcerea nopţii. Nu puteam evita adevărul şi faptul că eram devină. Da, oricine face greşeli, dar unii se mai şi opresc din asta pentru a lua o pauză. Acum...mă uit la steaua mea şi mă gândesc în propria melancolie. E sufletul lui sau dorinţa mea? E sufletul lui din cauza dorinţei mele? E doar el? E doar dorinţa mea? E dorinţa mea de a da timpul înapoi? Sau poate e doar...destinul meu reflectat pe cea mai apropiată stea. Ea e steaua mea! Iar eu sunt.. ghinionul sau norocul, iadul sau raiul, fericirea sau suferinţa ta, sau poate sunt doar o frunză căzătoare din pomul vieţii.

Şi plutesc, plutesc uşor
Fără să cad sau să zbor,
Fără să risc şi să cobor;
Sunt doar un om.

Well, Maly vă urează un..
Bun venit pe Steaua Mea!
Unde viaţa este moartă, iar fericirea este doar un vers.

Eu, eu, eu... Taci!

Hey! Tot eu is aici, în faţa laptop-ului cu gândurile împraştiate şi viaţa fărâmată. Înainte ziceam cu Dydu că vieţiile noastre sunt nişte filme de Hollywood dar acum s-au transformat în nişte drame siropoase în care suntem personaje principale şi vrem să ne aruncăm în faţa tramvaiului. Acum sunt cu nervii la pământ şi fiecare părticică din corpul meu suspină şi cere afecţiune. Urăsc când lumea mă urăşte fără să înţeleagă că oamenii fac şi greşeli, mai ales eu...care niciodată nu am fost hotărâtă de ceva până nu am descoperit cât de mult înseamnă pentru mine. Nu-mi place să ştiu că cine ieri mă iubea, azi mă urăşte şi încearcă să mă uite. Poate şi eu încerc să uit şi să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, dar nu pot aşa bine. Am ajuns să dau replici dure persoanelor care probabil ţin câtuşi de puţin la mine şi să mă îndoiesc că o să mă mai iubească cineva vreodată..le zic tuturor 'Într-o zi mă vei urâ chiar dacă acum îmi zici că nu poţi fi nici măcar supărat pe mine' pentru că aşa e. Oamenii fac greşeli, şi câteodată e prea târziu să mai poţi face ceva sau să dai timpul înapoi. Omul învaţă din greşeli, dar când greşeşte nu învaţă, deabea după realizează. Şi...s-au dus zilele alea când cântam ca nebuna cu Dydu prin tramvaie ' I'm special and you know it...and we know it, and i know it, lalala ' . Asta e acum, deşi nu mai pot face nimic şi urăsc sentimentul că sunt legată de mâini şi de picioare, o să mă abţin din a mai face ceva ce apoi probabil o să regret. Cred că o să-mi fac un tatuaj cu numele surorii mele -merită la câte a făcut pentru mine- sau un înger negru căzut din iad ca să înveţe să iubească. Vreau să mor, dar cum el -şi mă refer la un alt el- mi-a zis că eu merit ceva mai bun dar trăieşte pentru mine, şi eu voi trăi prefăcându-mă cât pot de mult că sunt în culmea fericirii. Ciao, but you know how much i need you now, like this song 'i need you more, i need you more..uuu baby i need you more'.

Sentimente îngropate

Mi-am adus aminte că pe 29 septembrie am făcut o poezie, nu am mai făcut de mult una aşa că nu e vina mea că dacă nu e prea reuşită..Delectaţi-vă cu melancolia mea!

Sunt iadul tău
Sunt visul tău
Sunt viaţa ta,
Nu mă uita.

Oricât am plâns,
Şi m-am ascuns
Nu voi uita,
Privirea ta, minciuna ta

Paşesc pe apa
Nu am nevoie de barcă,
Prin lume mă scufund
În gânduri mă afund

Chiar dacă am plecat
Îţi spun, nu am uitat
Şi-n zori de zi
Când mă voi trezi
Voi descoperi..
Lumea de cristal,
În cioburi de porţelan

Mai bine plec,
Nu am uitat.
Sufletu-mi ai dărâmat,
La pământ m-am prabuşit
Şi-n inimă tu ai lovit

Mai bine cânt
Şi mă descarc,
Şi cu ideea eu mă-npac..
Mai bine tac,
Şi mă ascund..
În viaţă am un loc secund.

Eu am plecat
Şi te-am lăsat,
O melodie ţi-am cântat,
Ca să nu uiţi
Unde s-ascunzi
Sentimentele uitate,
Între lacrimi îngropate.

Uite steaua mea!

Nu credeam că o sa zic asta vreodată, dar mi se potriveste ca o mănuşă faza cu 'Lie to me, because i love you anyway'. Well, ieri am fost la concert în The Silver Church..a fost bestial! HITT e super tare şi pentru jumatate de oră m-a făcut să uit pe ce lume trăiesc, apoi a început cu melodiile melancolice la pian şi m-am apucat să bocesc pe umărul lu' Sayu, vorba ei 'Tipu are experienţă' *laught*. A fost funny dar mi-a fost ciudă că nu am putut să mă bucur cu adevărat de concert. Şi ziceam cu ea 'Vremurile alea au trecut, dar noi suntem încă aici să ne distrăm' dar se aplica statusul meu ' Sick of crying, tried of trying...Yes, i'm smiling! But inside, i'm dying'. Şi...nu-mi vine să cred că sunt atât de proastă, am mai fost eu blondă şi până acum..dar deja m-am săturat. Îmi vin în minte versurile la o melodie pe care o ascultam aseară şi azi "Iar atunci când eu adorm gându' îmi fuge tot la tine/ M-am supărat ca prostu', câteodată nu-mi văd rostu'/ Şi totuşi viaţa fară tine e un monstru" sau "Pe tine nu te las, pe tine te ţin strâns/ Şi n-am să uit atunci când pentru prima oară ai plâns/ Iar eu am râs şi te-am ţinut în braţe/ Şi chiar pe bune am zis că n-o să-ti dau speranţe false/ Şi iubirea n-o să atârne doar de aţe/ Chiar dacă alţii n-o să vrea şi barfesc ca nişte ţaţe/ Dar pe tine nu te atinge nimeni cu nimic/ Că aş face rău de la mare pan' la mic". Mă rog, nu mai vorbesc despre prostia mea că încep să gândesc negativist. Well, în ultimele două nopţi nu am dormit acasă..prima noapte adică vineri la Sayu de am adormit la 4 şi azinoapte la Mădălina (o tipă cu scrumieră de pe insula Pula şi wisky pe care scria tot numele insulei, când o întrebam ce a băut zicea 'Pula!!' *laught*). Azinoapte ne-am plimbat de vreo 3 ori până în Bucureştii Noi şi înapoi cu taxiul, am fost şi prin Herastrău şi am ajuns acasă la tipă la vreo 4 jumate şi am adormit la 5 şi ceva. P.S. are nişte căţeluşi mici pufoşi şi adorabili, dar te latră dacă îi deranjezi când stau pe perna ta *smile*. Tocmai am observat că m-a tăguit HITT într-o poză pe fb şi am dansat cu căţeaua de bucurie. Mi-e dol de sormea, mi-e dor de Mădă, mi-e dor de vărămiu, mi-e dor de Tweety până când şi de Astro cred că îmi e dor (îmi place să-i fac poze cu Tweety). Mi-e dol de....multe persoane. Dar îi pasă cuiva? No...Hai ciao, v-am lasat cu tristeţea mea mută că am chef de un horror sau o dramă -parcă nu îmi ajunge viaţa mea-.

Sunt nehotărâtă!

Well...a început a doua săptămână de liceu! Fuck.. Nu vroiam, deşi e amuzant. Într-un fel vroiam să stau şi să-mi trăiesc viaţa fără reguli şi griji, cu alte cuvinte mai vroiam vacanţă. Lumea consideră că nu are rost să scriu aici, dar..pe lângă faptul că mă face happy că am reuşit să fac şi eu ceva în viaţa mea plictisitoare, vreau să le arăt celor care vor să dispar că mai trăiesc şi încă prea bine. Acum ceva zile mi-am luat telefon -în sfârşit!-, un Nokia N97 Mini, exact cum mi-a recomandat vechiul meu subiect de discuţii, Giga. Acum mă gândesc la ce mi-a zis sis -Dydu- sâmbătă şi la faptul că i-am promis că o să fac ceva ce am realizat că nu pot. M-am gândit mult şi bine la faptul că sunt vinovată de suferinţa ei şi totodată consider că i-am deschis ochii. Acum mai urmează să o combin cu bro <3 şi sper să fie totul bine. M-am gândit la multe în ultimul timp dar degeaba, pur şi simplu nu găsesc soluţii..decât să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat şi eu nu ştiu nimic. Dar e greu..şi în general spun lucrurilor pe nume, but asta e. Dacă nu se va întâmpla nimic din ce vreau, ori o să-i dau dreptate lu' Dydu, ori o să tac şi o să înghit în sec. Nu ştiu ce să fac. Mi-e dor de zilele când veşnica mea problemă era ' Cu ce mă îmbrac azi? ' şi nu era totul atât de complicat. Vorba Adeei ' Aşa sunt oamenii, îi ajuţi apoi îţi dau cu şutul şi când le aduci aminte ce ai făcut pentru ei ori găsesc scuze ori pleacă'. Vreau o pauză! Vreau să fiu singură acasă şi să dau cel mai mare party, sau să mai merg în cimitir şi să o ard pe acolo cu gaşca toată noaptea. Ehh, vremurile trec. Inspir, expir şi mi-e dor.
Iar ca să nu închei oricum îi amintesc lu' Alecu că-l iubesc, şi aşa zicea că eu nu prea aduc vorba de asta *smile*. Ciao!

Ţi-am zis azi că mă iubesc?

Dap, mă iubesc! De ce? Pentru simplul fapt că dau impresii greşite despre mine dar tot odată supelbe. Şi da, ştiu că aproape toată lumea care mă cunoaşte ar crede că sunt în stare de aproape orice 'Nu te-ai sinucide' şi este adevărat într-un fel. În viaţa mea superbă de zi cu zi nici nu prea m-aş gândi la varianta asta, dar depresiile nu se pun. Lista continuă, adică dacă mâine mă apuc să-i spun lumii că m-am drogat pentru prima oară m-ar crede, ceea ce e amuzant. De parcă fata asta inocentă nu ar avea limite. Există doar o persoană în viaţa mea care mă cunoaşte cu adevărat, care m-a văzut plângând după ce am pierdut şi zâmbind după ce am câştigat şi ce mi-a zis în legătura cu asta? 'Dacă asta au ei impresia despre tine, lasă-i că nu sunt demni să te cunoască.' Probabil că are dreptate, dar...ea îmi ştie cel mai bine limitele şi fiecare părticică a vieţii, iar la început nu avea impresii despre mine pentru că eram prea mici. Îmi place totuşi viaţa fară restricţii în care trăiesc şi vântul de pe bloc bătându-mi în faţă în timp ce eram pe cale să fim văzute. Nu ştiu ce să cred. Bazaconiile gen 'pe el trebuie să-l înveţi despre tine, nu-l lăsa să creadă ce vrea' sau celelalte 'nu e primul care crede ce vrea şi nici ultimul..găseşte pe cineva pentru care merită efortul' . Şi până la urmă nu-mi prea pasă, lumea trăieşte din impresii, fiecare persoană are impresia că e centrul universului chiar dacă nu e aşa. Eu sunt eu, şi nu mă va descoperi cineva atât de bine precum pretinde. Vreau să trăiesc, vreau să o fac lată încă odată, vreau să iubesc, vreau să zâmbesc, vreau să mă crezi pe bune când îţi zic că am nevoie de persoana inocentă ce se ascunde sub tricourile largi. Pentru moment simt că te iubesc! Dar poţi să nu mă crezi...Ciao!

Neaţa viaţă!

M-am întors pentru o dimineaţă cu faţa la viaţă şi i-am zâmbit. Ea e dulce, genul ăla de dulceaţă de care nu te vei plictisi niciodată. Ea a mers mai departe când eu mi-am dorit să se oprească, ea mi-a zâmbit când eu am plâns, ea mi-a arătat ce înseamnă să trăieşti şi că nu totul se rezumă la supravieţui.
Vreau să sar în sus de fericire sau doar de nebuneală, vreau să mai adorm pe balansoar, vreau să o mai văd pe Sayu odată înainte să nu o mai văd deloc, vreau să mai râd odată cu lacrimi uitându-mă la skateri, imaginându-mi cum au o bere în mână şi burta mare cu o cămaşă ce se rupe pe ei şi dansează pe manele *laught*, vreau să mai ies cu Cleionaş şi Gâsculiţa şi să ţipăm una după alta în timp ce ne facem poze sau să cântăm 'Şi plouă plouă plouă peste inima mea!!' când începe să picure, vreau să mai stau în patul ăla cu mel 'Simple Plan-save you' la telefon până la 6 dimineaţa vorbind despre obsesiile mele acute, vreau să zâmbesc din nou ca un copil şi toată lumea să mă bage în seamă, aş mai vrea toate astea înainte să uit persoanele pe care le-am iubit. Dar...asta e, nu se întâmplă mereu aşa cum vreau. Acum delectaţivă cu melancolia mea, ciao!

Voltaj~ vara trecută

Te-am găsit!

Ştii, în timp ce stateam în tramvai sprijinită de o bară epică şi admirând parcurile pline de chicotele copiilor mă gândeam la oameni. Da, oameni! Oamenii sunt ciudaţi..uneori cauţi acul în carul cu fân şi dai peste un inel ruginit. Nu-ţi poţi da seama niciodată de fiecare minciună a unei persoane, iar când realizez că bătea apropouri despre care se presupunea să nu ştii nimic îţi pare rău că nu ţi-ai dat palme la momentul potrivit. Poţi citi gânduri, dar asta se bazează pe cunoştinţele tale despre persoana respectivă, nu de vreo teorie sau nu ştiu ce dar aparte. Eu pot să-mi dau seama în mare când sunt minţită dar de la unele persoane nu pot să înţeleg sentimentele. E ca şi cum aş citi pe faţa lor dreptate şi tot odată nevinovăţie. Lumea nu se schimbă. Cei ce ieri îşi doreau să moară n-o să-şi dorească azi să trăiască doar pentru că preţ de câteva ore au râs şi au aflat ce înseamnă defapt viaţa. Sunt geloasă. Nu ştiu de ce mi-a venit să scriu asta, dar de fiecare dată când lumea la care ţin se întoarce să 'zâmbească' altcuiva mă simt în plus pe faţa pământului. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu lăsată baltă pentru ceva mai nou şi mai bun, aşa am realizat că trebuie să fiu în fiecare zi din ce în ce mai bună. Dar pentru ce? În modul ăsta nu o să mă cunoască nimeni cu adevărat. Probabil nu sunt plictisitoare, probabil m-aş distra testându-mi nepăsarea pe lume, dar nu aş avea nimic de câştigat. Mi-e dor de...trecut, dar parcă mai bine e în prezent. Azi am lăsat în urmă un trandafir ce se va vesteji odată..m-am uitat în urmă dar nu mi-a păsat. Până la urmă, asta mi s-a întâmplat şi mie nu? Dar, l-am strans de mână şi am zâmbit..acelaşi zâmbet inocent şi dulce ca o acadea. Nu voi şti niciodată ce-mi rezervă viitorul, dar momentan vreau să trăiesc prin săruturi, râsete, zâmbete inocente şi adevăruri ascunse. Se poate trăi şi aşa..pot uita pentru câteva clipe de melancolie, mai ales când trece un biciclist prin spatele meu strigându-şi nebunia momentului. Ciao, dar n-ai scăpat de mine!

I really start to love you

'Yup' ştiu că sună ciudat..dar cred că o făceam şi înainte dar acum realizez. E frumos să fiu înconjurată numai de persoane ce pretind că ţin la mine, dar parcă tot mai frumos e când cineva îţi zice chiar ceea ce simte, nu doar pretinde. Asta îmi aduce aminte de fostul meu status 'E dulce modul în care mă minţi..dar, tot doare'. Când eşti înconjurat de oameni care îţi amintesc mereu că te iubesc parcă te obişnuieşti cu asta şi un te iubesc în plus e lafel ca precedentul, dar când începi să ţii la cineva îţi doreşti să-ţi zică asta, nu să pretindă doar. Şi a fost un pic dureros când după ce a zis-o am realizat că defapt nici el nu ştie ce vrea sau ce simte. Oricum ar fi, i'm here, just look for me. Şi..traiesc, şi visez, şi mă faşcinează modul în care lumea minte şi ador să mă prostesc până realizez că eu chiar mă distrez făcând asta. Chiar mi-era dor să râd fără să mă pot opri şi să mă simt privită de lume gen 'uite-o şi pe nebuna asta' iar eu să le întorc spatele zicând..Ciao baby!

Hey, lume!

Neaţa all! În ultimul timp am fost mai mult ocupată de viaţa mea şi am cam uitat de bloguleţul meu fidel care mă aşteaptă mereu cu braţele deschise, spre deosebire de lumea din jur. Ce am mai făcut? Păi..am frecat...'ştii tu, măsuţele alea de şah de la intrarea pe unde intri ca să ieşi' -cea mai tare frază ever-. Şi şi şi, mi-am trăit viaţa cu...lumea. Încep să socializez şi eu din ce în ce mai mult, atunci când trebuia să fac asta nu o faceam, dar îmi iau revanşa acum. Lume nouă, familie nouă, hobbi-uri din ce în ce mai noi şi prezent fără legătură cu trecutul, cam asta începe să fie viaţa mea. Conştientizez faptul că trecutul va fi mereu acolo într-un locuşor ascuns şi în toate caietele din camera mea, dar e trecut, şi trebuie lăsat în urmă ca să-mi pot trăi prezentul. Îmi pare deasemenea rău şi pentru faptul că prietenii pe care îi aveam odată şi îmi zicea mama că sunt nişte prieteni adevăraţi, îmi dau cu piciorul când descoperă că există şi persoane mai interesante şi agreabile decât persoana mea...dar vorba Babyţei mele 'Fiecare şut în fund e un pas înainte' *smile*. Şi..o să-mi fie dor, dar parcă mai mult îmi doresc să trăiesc ca astăzi. Am văzut toate episoadele apărute din Pretty Little Liars, mi-a venit şi a treia carte pe care trebuie să o citesc după ce o termin pe a doua. Iar astăzi, adică ieri la 2 noaptea am descoperit un serial interesant ce se numeşte Lie To Me, despre un tip care ştia dacă lumea minte după expresiile faciale şi o să învăţ destul de multe lucruri interesante despre oameni de acolo. Azi am purtat lănţişorul, acel lănţisor pe care încă îl am la gât şi pe care l-am luat împreună cu Sayu de la Nijikon. Ştiu că l-am purtat decât în noaptea aia bestială la concertul Guild din club *i feel proud* şi nu îmi vine să-l mai dau jos de la gât niciodată. But, încă sunt aici să-mi trăiesc sentimentele şi să le exprim în propriul mod. Deci, lie to me because..i love you anyway. Ciao!

Heya..love ya!

Poi..azi ne-am întâlnit jumătate de clasă la colţul scolii -chiar dacă nu facem ore până marţi- să mergem până în carrefour să luăm chestii pentru o petrecere surpriză adresată dirigăi de sfârşit de an şi de ziua ei. Şi cum stăteam noi acolo ca boschetarii cei mai stilaţi, apar şi ultimele două persoane ce se lăsau aşteptate că deh...cine întârzie este mai observat decât cine ajunge primul. Am tulit-o acolo, am luat tot ce ne trebuia pentru petrecere, am râs şi am dat porecle apoi am mers în Bam Boo -magazin- şi am luat pahare de şampanie, felicitare şi farduri. Tokio-chan mi-a declarat solemn împreună cu Kuro-chan că îl enervez, iar Madam Red îi declara lui Greel că o să fie by. Am ţinut în braţe, am zis 'Te ubeck's ', am pupăcit lumea şi am enervat-o cu porecle inspirate de la tricouri, gen 'Tokio-chan' px. Am ascultat muzică şi am facut lumea să mă înjure. Frumoasă viaţă no?
Mâine o să mă trezesc iarăşi devreme să mă apuc cu colegii de decorat casa dirigintei. O să fie amuzant rău să îţi freci baloanele de cap şi să le lipeşti de perete *smile*. Aşa căă...mă pun să mă uit la Death Note că mai am câteva episoade pe care mi-a fost lene să le vizualizez. Ciao Tokio!

Fuck!

Fuck! Thoamne ce lume tâmpită şi ciudată. Deci, tocmai ce mă gândeam cum să fac să mă combin cu un tip că m-am plictisit să o văd pe babyţa mea sărutându-se cu 'bub'-ul ei, şi primesc un mesaj de la alt tip 'Nu sunt fraier niciodată'. M-a bufnit râsul că nici nu ştiam la ce se referea sau ce a păţit, apoi m-am potolit şi m-am gândit că poate vorbeşte serios, aşa că l-am sunat. Dupa 15-20 de minute de interogatoriu a scos pe gură un porumbel ce are să mă uimească toată noaptea. 'Eu eram supărat că vreau să fiu cu tine şi nu-mi place când faci glume dealea cu alţii. Nu că aş fi gelos sau ceva de genu, dar eram exact ca o cârpă murdară pe care o dădeai cu un băţ mai încolo.' Am rămas uimită şi totodată şi amuzată de faptul că ştiam că tipului îi place de mine, dar nu-l credeam chiar aşa. Adică omule, am glume şi pup pe toată lumea pe obraz dacă vreau, nu mă freci tu că ţi s-a urcat prea mult bătrâneţea la cap şi eşti supărat că am eu glume cu alţii. Deci am rămas paff când am auzit, adică în locul lui nici măcar nu mai aveam tupeu să zic aşa ceva, având în vedere unele aspecte. Că nu mă fraiereai pe mine în seara asta că voiai să vorbeşti cu mine în separeu doar ca amici că eu nu fac aşa cu nimeni, mai ales cu cei ca tine. Şi a dracu' de nu m-oi face eu, să mă apuc să pup lumea numai în faţa ta că prea mult te crezi tu mare şi tare să-mi dictezi viaţa. P.S. chiar nu zic nimic cu răutate din postul asta, dar chiar mi s-a părut aiurea ca un tip mai mare decât mine cu N ani să facă chestii deastea şi să mai şi dea mesaje de genul ăla. Am avut experienţe în viaţa mea destule dar tupeu aşa mare sincer că nu am mai pomenit. Scuze dacă am zis ceva rău sau te-am jicnit cu ceva, dar sincer nici nu vreau să-ţi mai aud numele după asta. Oricum ar fi, păzeea tipilor că vin să vă dau supape pe obraji!!! Nu scăpaţi voi aşa uşor..Ciao!

P.S. Babyţa mea Sabrinuţa..
LA MULŢI ANI,
ŞI
MULŢI ANI FERICIŢI ÎN CONTINUARE
CU 'BUB' AL TĂU!

Love...nimic nou

Cică dragostea e bună şi ea la ceva.. Mie una nu-mi prea place să dezvolt discursuri despre dragoste şi capacitatea ei de a ne schimba, dar , ştiu sigur că pe tine te-a cam schimbat. Postul ăsta ar fi trebuit să fie despre înţelesul sensului vieţii fară dragoste şi sensului dragostei fără viaţă, dar nu este, şi asta doar ca să nu stresez lumea prea mult. En fin, sper că poza ţi-a explicat totul despre bla blah-urile dragostei în orice sens ar fi ea şi alte prostioare. Sper să înţelegi ceva din tot postul ăsta. Ciao!