Harem baby!

Mda, deci mi-am adus aminte de colţişorul ăsta colorat şi pustiu. Am să trec direct la subiect. De ce băieţii din ziua de azi -majoritatea- trebuie să-şi facă un harem ca să se simtă bine. Ok, poate asta o s-o înţeleg vreodată.. dar de ce sa-ți iroseşti timpul acordând prea multă atenție unei tipe apoi s-o trânteşti pe aia 'Eu chiar ţin la pisi a mea'. WTF? Penală faza..ce să zic. Dar la toate astea să se mai adauge încă un tip care e nul -fără nici un specimen feminin prin jurul lui-, şi să înceapă să facă aceleiaşi fete ochi dulci. Funny nu? Aşa ziceam şi eu. Totuşi tipei să nu-i placă pe nici unul şi să aibă prieten deja, dar doar unul dintre cei doi pretendenți să ştie. Asta deja mai vine de pe planeta asta.. Dar, lăsând asta..eu încă nu am înţeles de ce să te chinui atât pentru o tipă ce ştii că are prieten când spui că 'o iubeşti pe pisi'?

Uită de tot!

N-am mai trecut prin locuşorul ăsta prăfuit pentru că am fost plecată şi ocupată cu 'fanii'. M-am întors şi nu, nu sunt într-o stare mai bună ca altădată dar am învaţat să am încredere în mine şi să joc pe degete omuleţii ce-mi stau în cale. Încă lucrez la unele chestii din comportamentul meu. Să nu credeţi că tot timpul ăsta am stat de pomană, am scris ceva...doar că pe alt calculator şi nu mi-am notat decât pe telefon o frază esenţială. 
Urâm să iubim ce nu putem avea şi totuşi simţim acelaşi lucru mereu când se întâmplă să primim atenţie de la cine ne dorim mai mult.
Să recunoaştem, mereu când observăm acea atitudine nepăsătoare şi totuşi misterioasă ne interesează mai mult o persoană, iar când acea persoană are şi nişte ochi geniali parcă ne topim pe propriile picioare. Numai că viaţa nu înseamnă doar atât şi trebuie să trecem peste fără să mai privim în urmă. 
Am avut o vacanţă mai încărcată ca toate celelalte dar important e că 'Ne-am întors!' chit că suntem verişoare, chit că suntem cele mai bune prietene am revenit aproape la forma iniţială. Well, cam multe detalii..vă las cu o melodie ce-mi place. Ciao, fave fun!

Norişor deasupra mea..

O relaţie este ca o maşină. Te chinui să o obţii, la început merge perfect, apoi se strică şi o repari, şi iar se strică..până ajungi la concluzia că trebuie să obţii alta mai bună.
Urăsc situaţiile în care am ajuns. Am trecut prin toate stările existente în doar două zile. De la ură am ajuns la iubire, de la frică la nervi, de la curaj la slăbiciune, de la fericire la tristeţe etc. Dacă cineva îţi demonstrează o dată, de două ori, de trei ori că te iubeşte..atunci dă-o dracu de treabă că dacă nu te iubea nu se mai chinuia atât. Tot ce trebuie să faci e să faci un pas greşit şi totul începe să se dărâme în jurul tău. Câteodată îmi doresc să fie doar un vis, un coşmar din care să mă trezesc fericită că nu e real, dar îmi dau palme şi îmi impun să mă trezesc degeaba căci e cât se poate de real. Nu e suficient niciodată să-ţi doreşti ceva fiindcă chiar dacă se întâmplă tot nu vei fi în totalitate mulţumit, un detaliu semnificant tot nu o să meargă aşa cum trebuie. Urăsc sentimentul de vinovăţie, iar oricât de multe argumente aş avea că nu sunt vinovată, tot e prezent. Urăsc să împart doar eu zâmbete şi optimism peste tot, dar în schimb să primesc numai reproşuri. En fin, nu s-a inventat încă persoana care să-mi greşească şi să nu-i pară rău, aşa că nu-mi fac griji -sau cel puţin încerc să nu-mi fac-. Ciao, have fun! (:

Nostalgia verii

Nu credeam vreodată că un simplu glas, o simplă vorbă, o simplă ironie mă poate face să-mi stric toată dispoziţia bună acumulată în acea zi iar, în schimb, să mă facă să îmi transform gândurile într-un ghiveci de cuvinte şi întâmplări ce vor să izbească în pereţii ce-l ţine prizonier în propria minte. M-am trântit în patul acela ce mi se părea aproape identic cu cel de acasă şi mi-am afundat faţa în perna portocalie şi moale..apoi am inspirat puternic simţind amalgamul parfumurilor noastre. Am vrut să ţip şi nimeni să nu mă audă, am vrut să dau muzica mai tare când a început Akcent - i'm sorry, am vrut să retrăiesc totul din nou şi din nou. Dar mi-am dat seama că acolo nu mai era nimeni, eram doar eu şi perna ce-mi şoptea să mă descarc, să dau drumul ţipătului să-mi curgă şiroaie pe obraz...aşa am şi făcut. Când m-am trezit din euforia şi disperarea ce m-a cuprins, mi-am dat seama că nu eram deloc singură. Ei...se chinuiau să mă facă să zâmbesc, se chinuiau să mă facă măcar să gesticulez ceva. Erau speriaţi, mă priveau neputincioşi cum stau ca o statuie privind în gol fără ca măcar să clipesc. Mi-am dat seama că trebuie să-i fac să creadă că sunt ok. M-am ridicat şi le-am zis că vreau o ţigară şi suc..apoi încetul cu încetul am încercat să-mi revin, să mă ridic şi să mă duc la geam. La cum tremuram ştiam că nu prea sunt şanse, aşa că nu am riscat şi m-am întins în pat lăudându-mi ochii verzi de după plâns. Am zâmbit fals asigurându-i că sunt bine şi am plecat.. Unde? Să-l văd pe Cristu care era nervos şi să încerc să-mi stopez durerea de cap. La sfârşit am ajuns acasă unde am făcut o baie ce vroiam să dureze o viaţă, m-am relaxat şi mi-am făcut planuri optimiste. Mare, ţară, tuns, vopsit, zii de naştere, planuri de amenajare a casei, plimbări cu maşini..toate sunt ordonate în funcţie de planificare în capul meu. A fost o zi ciudată..şi colac peste pupăză mi-am văzut iubirea de acum câţiva ani împreună cu o prietenă de-a mea, totuşi a fost amuzant să-mi aduc aminte de trecut cu ei. Ciao, have fun! (:

Despre mine..

Azi se ştie..azi e despre mine. M-am gândit un pic că multă lume nu ştie ce-mi place şi ce nu-mi place, în special ce nu-mi place, aşa că voi scrie chestii şi chestiuţe ce nu-mi plac, mă supără sau ce mă enervează la culme. 
Soo...urăsc să mi se fure vorbele, expresiile şi chestii de genul. Nu suport când cineva îmi închide telefonul în nas -indiferent de pretext / context- , mă supăr când cineva mă insultă gen 'Pfff ce tâmpită eşti' şi de obicei răspund cu 'Da, bine...ştiam asta, zi-mi ceva ce nu ştiu', urăsc când cineva îşi arată 'tupeul' în faţa mea sau se dă într-un spectacol deăla de cacao, nu-mi place să fiu lasată baltă, nu suport să-mi pierd prietenii, nu agreez să fiu minţită în faţă deşi de obicei mă prefac că nu ştiu nimic, nu-mi place deloc când cineva ţipă la mine cu / fără motiv, nu sunt punctuală aproape niciodată şi urăsc când cineva îşi face draci din cauza asta -adică...pfff, dacă mă cunoşti destul ştii că te enervezi degeaba că nu e intenţionat-, nu-mi place când vine cineva la mine şi se apucă să-mi dea casa cu fundu' în sus doar din curiozitate, nu suport oamenii prefăcuţi, nu-mi place să plâng în public -de obicei nu o fac *smile*- şii, nu prea înghit persoanele negativiste. Cam multe lucruri nu-mi plac nu? Ehh..lucrurile care îmi plac sunt mai multe şi nu prea am timp să le scriu. Sper că n-am ratat ceva. Ciao! Have fun (: !

Stare de emo..

Mi s-a spus odată că nu o să am parte de un sentiment în totalitatea lui decât odată în viaţă. Bine înţeles că nu am crezut asta, în fiecare zi simţim sute de stări şi sentimente. Acum încep să cred că un sentiment îl simţim în totalitate doar înainte să murim. Cum am ajuns la concluzia asta? Păi în fiecare zi, oră sau minut al vieţii o luăm de la capăt iar şi iar, dar fiecare sentiment îl simţim din ce în ce mai tare cu fiecare stare pe care o avem. Niciodată nu mi-a fost frică de cineva sau ceva pentru că mereu m-am gândit că cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi să mor. Totuşi niciodată nu m-am gândit ce-aş pierde dacă aş muri..probabil multe lucruri pe care le iubesc, dar poate nu le dau destulă importanţă. Poate nimeni nu mi-ar simţi lipsa, pentru că aşa suntem făcuţi...să trecem mai departe şi să lăsăm câte o persoană în urmă, dar eu sigur o să simt lipsa cuiva -poate prea multora-. Încep să mă urăsc..fac tot felul de câcaturi pe care nu vreau să le fac, devin nehotarâtă, mă cert cu toată lumea, o iau razna. Nu mai vine odată ziua aia în care să mă mângâie cineva pe cap şi să-mi spună 'Lasă măi Maly că o să fie totul bine.' -asta s-a întâmplat dar nu şi continuarea- iar apoi să fiu atât de sigură că aşa o să fie încât să mi se întâmple orice câteva zile după şi să mă gândesc că totul e bine. Încep să gândesc ca o tâmpită, ştiu...dar nu ştiu ce e cu mine, nu mai ştiu şi nu mai vreau nimic. Mi-e dor de Gabu...încep să simt şi eu sentimentul ăla ca şi cum aş avea un tată nou căruia îi pasă. După ce l-am văzut şi mi-a zis trei fraze mă gândeam că m-aş putea lăsa ghidată de el la nesfârşit pentru că nu m-aş îndoi niciodată de ce ar hotărâ să facă din mine. Vreau să fiu -vorba unuia- 'Pişoi mic şi lăzgâiat' mereu, dar degeaba vreau eu. Azi îmi cer scuze tuturor pentru tâmpeniile  pe care le-am făcut şi cer să nu mai fiu criticată pentru tot..prefer să rămân aşa, mică şi stresantă, decât să mi se facă capul calendar întotdeauna din cauza greşelilor mele. Ciao...

Dulcegării

Te ubeck's!!! Sau nu.. Te adol!! Sau nu.. Te doresc! Sau nu. De ce da? De ce nu? Da..pentru că ştii mereu ce să zici, pentru că mă înveseleşti când sunt sad, pentru că mi-ai schimbat perspectiva de a privi viaţa, pentru că mă faci să tresar doar dintr-o privire, pentru că am fluturaşi în stomac când te văd, pentru că vin mult mai fericită când să mă întâlnesc cu tine decât să intru în casă, pentru că mă accepţi aşa cum sunt, pentru că mi-e dor de tine şi când sunt lângă tine, pentru că îţi dai seama mereu când sunt supărată chiar dacă vorbim pe mess, fiindcă câteodată mă întreb dacă trăiesc un vis sau visez o trăire, pentru că nu mă laşi să-mi fac blogul negru de postari depresive. Nu, pentru că îmi dai motive să vorbesc urât, pentru că îţi place să mă seci cu o prostioară de-a mea muuult şi bine, pentru că încerci să-mi dai 'lecţii' de viaţă câteodată prea dure, pentru că mi-ai adus aminte -un piculeţ- că indiferenţa doare cel mai tare, pentru că mă faci să mă gândesc cât de aiurită sunt. Deci, da..te ubeck's *laught*! 

Te iubeşte, nu te mai iubeşte..

Viaţa e duuullce! Nu-i adevărat, doar păpam napolitane şi mi se parea totul dulce. După o pauză destul de măricică de scris pe aici, consider că ar fi frumos din partea mea să vă dăruiesc câteva informaţii / scuze...sau nu? Bine, vă zic. Maiestatea mea, după o plimbare mare şi multă cu pe josul a început să se vaite de dureri. A trecut o noapte în care m-am foit de mama focului şi de dimineaţa am sunat-o frumos pe tanti mama să vină de la muncă să dăm o vizită pe la spital. Şi...uite aşa a ajuns Maly în pijamale în patul spitalului cu perfuziile curgând în vene, întrebându-se de ce dracu au făcut aştia spitalele atât de albe în interior. A doua zi am mers -vă daţi seama că mă plictisisem de 'pe jos' şi am luat taxiu- până acasă cu biletul de externare în mână. Şiii, da..m-am operat de apendicită! Yaaay, vroiam să le fac pe toate în viaţă şi uite că am mai tăiat ceva de pe listă. Pot zice că în prima zi de după operaţie eram super adormită şi nu prea ştiam ce fac, deci mi-am invitat vizitatori la mine sub pretextul că am nevoie de sprijin suflesc -ataaa minciunaa!- . Deci...acum trăiesc, sunt ok spre dezamăgirea unora, am revenit la vechile obiceiuri şi vreau să fac rost de bani pentru Tuborg Green Fest. Care mă împrumută? Nimeni? Ce crezi? Ştiam! Revenind...am auzit azi o melodie mişto la radio şi încă o caut. Să zicem si ceva despre titlu? Hai să nu vă las cu ochii în soare, curioşilor.. Iubesc! Şi cred că e a doua oară în viaţă când nu iubesc un animal sau vreo prietena sau plantă -glumesc, nu iubesc plantele...decât trandafirii ROŞI- . Deci da, a venit vara şi mă pot văita în continuare. Apropo, că tot am zis eu de făcutul tuturor în viaţă..ce ziceţi, să-mi fac un tatuaj micuţ şi simpluţ pe mână? *hehe..mă seacă rău gândul asta*. Hai că vă las să vă delectaţi cu o melodie ce o ascult de ieri aproape încontinuu şi mereu mă întreabă mama 'Tu faci zgomotul ăla? Aaaa...păi ce, aia e muzică!?' . Ciao!

People

Păi...lumea din ziua de azi e ciudată, interesantă, plictisitoare, nepăsătoare şi lista ar putea continua la infinit. Majoritatea au ca prioritate 'Viaţa-i mai frumoasă atunci când faci ce vrei', pentru că există acea libertate de a te arunca de pe bloc fară să te cicăle nimeni la cap. Odată cineva spunea că în ziua de azi exista prea multă libertate, iar tinerii deja nu mai ştiu ce sa facă cu ea şi încep să o 'investească' în prostii. După parerea mea, fiecare cu problema lui, adică te poţi face praf, te poţi arunca din copac să zbori, îţi poţi tăia venele atâta timp cât pe alţii nu-i deranjezi...de ce să le pese? În fine, internetul ăsta începe să mă plictisească din ce în ce mai mult adică, în afară de seriale şi mess nu prea mai am ce face pe aici. Azi am dormit şi mi-a fost prea lene şi somn să mă mişc până la liceu. Ieri am făcut o mie de poze cu aparatul lu' Kata. Dacă tot m-a invitat în Herăstrău cu China şi 'un prieten' de-al lui -care s-a dovedit la sfârşit a fi Toto, un vechi amic-, am zis să profităm de ocazie şi de zăpadă. Sincer, plictiseala asta a început să mă afecteze şi pe mine şi postările de aici. Pur şi simplu nu mai am destulă inspiraţie să scot o postare cât de cât ok cum făceam înainte, sooo....have fun! Ciao *smile*.

Îmi vreau universul înapoi!

Cum în noaptea asta dorm la Deea că e singură acasă *yaaay*, am scris o mică...chestie pe un bloc de desen după ce am terminat sesiunea de bocit pe două melodii. Nu garantez că e cine ştie ce, dar ei i-a plăcut şi a pus câteva fraze pe blogul ei. Sooo...have fun.

Ok.. Au trecut zilele, lunile...vor trece şi anii şi încă voi visa la clipa aceea. De obicei când totul e perfect şi universul e de partea ta nu poţi zâmbi din tot sufletu, pentru că tot găseşti ceva care te face trist. Aveam universul de partea mea şi ce am făcut? Nimic. Nimic de care să fiu mândră. Nu am zâmbit când trebuia, iar acum stau şi tânjesc după clipele alea când lumea era a mea. Degeaba aş urla acum că universul meu tot s-a dus..m-a lăsat baltă. Nu am fost fericită când trebuia. Dar oare o să mai am parte de clipele acelea minunate? Le voi preţui mai mult ca orice, dar mai presus de toate te voi preţui pe tine...dacă ai fi acolo pentru mine. Şi ce dacă tânjesc după clipele fericite, ce dacă încă tânjesc după tine? Tot nu te voi mai avea. Am visat, am sperat ca ăsta să fie doar un coşmar, iar visul acela să fie realitatea.
DAŢI-MI UN VIS!! Pentru că REALITATEA asta mă omoară!
Şi? Ce? Am multe de scris dar nu vreau să termin pixul înainte să te văd din nou. Am văzut multe persoane ce semănau cu tine, şi am lăcrimat, dar nu erau nici pe departe la fel ca tine. Lumea te vrea înapoi, cel puţin lumea mea. Şi cei pe care îi credeai duşmani se întreabă de tine. Unde ai dispărut? Lumea e aici, îţi aclamă numele, te aşteaptă să te întorci. Dacă aş zbura, aş face norii să plângă povestindu-le de tine. Vise, iubire, speranţe, îmi bag pula în ele. Dacă nu eşti aici nimic nu-şi are rostul. Toţi te aşteaptă aici Soare..în universul meu, al tău...al NOSTRU!

New Year!

Hey! Prima postare pe anul 20...cât? Ăăăă 2013? Aaa nu, 2012! Deci, n-am avut chef și timp să povestesc ce am făcut de revelion, iar acum voi zice mai pe scurt fără prea multe detalii că de dimineață mă sună Deea și trebuie să fiu fresh și rece. În dimineața primei zile din an am ajuns acasă pe la 6 și am câștigat pariul ăla penibil ce l-am făcut cu bro *hihihi, știam eu*. La trecerea dintre ani eram cu un pahar de șampanie în mână, cu un clopoțel, iar apoi cu o baghetă deaia de copii *laught*. Am fost destul de supărată că Dydu nu a venit și am lăcrimat ceva când Deea mi-a zis 'Tu chiar credeai că o să vină? Pfff..eşti praf' dar după o pauză a zis 'Şi eu credeam că o să vină...' apoi a urmat boceală în grup și abținutul la ora 00. Am aflat și eu un fel de mit pentru trecerea dintre ani, cică prima masă din an trebuie să conțină pește ca să 'înoți ca peștele' printre greutățile anului, așa că, am mâncat pește. Sincer eu şi peștele nu ne avem așa bine, dar m-am chinuit și eu puțin, doar nu muream. Şiiii...azi, adică ieri că e 2.34 am fost în Aida Pub -again- fost funny să încerc narghilea cu mentă (avea gust de bomboane mentolate) și să mă chinui să fac cerculețele să intre unul în altul. Am avut o discuție ca între blonde cu Deea care se considera mai normală ca oricine, și am încercat să-i explic că eu nu cunosc oameni prea normali și pe cei pe care îi cunosc mă cam feresc de rutina lor *bleah..boring*. Azi am reuşit să demonstrez lumii că mă pot face psiholog arătându-le pe propria piele. E destul de dificil dacă încerci să faci două persoane odată întâi să fie super fericiți iar apoi în doar 2 minute să fie extrem de nervoşi, dar mie mi s-a părut destul de amuzant și ușor să mă joc *smile*. Well...azi am aflat veşti noi și m-am crucit, am râs, am văzut poeziile unui tip și i-am zis 'Dacă o să ajungi să faci poezii mai tari ca ale mele, te bat!' iar tipul a rămas WTF la mine și eu i-am zis că glumeam. Ideea e că nu credeam să cunosc vreun tip care să scrie poezii, mai ales unele reușite și deasta am zis că visez. Apoii...am avut nervi, am râs cu lacrimi cu sormea care făcea mișto de o manea și cânta prin casă în timp ce jucam Remi 'Ram pam pam pam, man down..resuscitează-mă! Ohh, mama, mama, mama' iar apoi am văzut-o pe mama chinuindu-se să danseze pe muzica care era la MTV la Bamboo nights în timp ce ne întreba de ce tineretu dansează mai frumos ca ea*laught*. Dupăă...a venit tata în casă și am început să țipăm eu cu sormea la el 'Nu-i așa că mama nu te-a cucerit cu dansul ei nu?' și a început sormea să-mi povestească că atunci când nu eram acasă jucase cărți cu ai mei și când a câștigat mama, a vrut să-l pupe pe tata iar el într-o secundă și dat pantalonii jos și i-a arătat fundul să-l pupe. Acum înțeleg și eu de ce mama îmi zicea că din familia asta nu suntem nici unul normal *laught*. Deci, mai trec eu pe aici și Happy New Year mai întârziat așa! Ciao...pauză de serial, American Horror Story apoi somn!

Uite pachetul...nu e pachetul!

Aşa deci noroc cu Adeea că mi-a amintit de 'faza cu pachetu' de miercuri *laught*. În ultimul timp încep să am pierderi de memorie şi mă simt ca în prima serie din Cl.. . Deci! Miercuri am ieşit pe afară cu Adeea, şi cum ne plictisisem de parcurile din zonă, am hotărât să mergem în Moghioroş. Toate bune şi frumoase, în 41 nu era nici un controlor -ca de obicei- şi am ajuns acolo. Am intrat în parc, ne-am uitat la chestiile de la tarabele de pe acolo, am mai râs de mersul unuia până am ajuns aproape în mijlocul parcului, unde erau nişte leagăne, un balansoar, nişte bănci şi chestii deastea pentru copii, iar noi cum nu suntem departe de a fi copile, vroiam să ne dăm în așa-zisul balansoar. Abia după am văzut că în dreapta lui era un cuplu foarte drăguţ ce şi-a găsit fix pe banca aia să se lingă *laught*. E funny când comentez de alţii, fără să mă mai gândesc că aşa eram şi eu astă-vară. Am plecat de acolo şi am mers într-un loc mai pustiu să stăm pe bancă şi să ascultăm muzică. Adeei i s-a făcut poftă de o ţigară, iar cum eu nu mai aveam bani, nu aveam ce face doar cu 2 lei *smile*, aşa că şi-a făcut Adeea tupeu să ceară puținilor oameni care treceau pe acolo. Toate numai lapte şi miere, când..trec două babe pe acolo, iar una avea o ţigară la bot şi o meclă gen 'Dispari de aici, obraznico!'. Adeea i-a cerut o ţigară, iar tipa a reacţionat exact invers aşteptărilor noastre 'Bineînţeles, poftim!' şi întinde pachetul. După ce a luat Adeea am văzut că femeia tot ţinea pachetul întins îndreptat cu capătul înspre mine. Am luat frumos o ţigară şi am zis politicos 'Mulţumesc!' iar ea a izbutit să zică un 'Cu plăcere.'. Abia după am observat şi eu şi Adeea că ea defapt avea bricheta în aceeaşi mână şi i-o întindea ei. Am lăsat capul în jos şi îmi venea să intru în pământ. După ce femeia s-a dus mai încolo, am început să râdem şi timp de vreo 5 minute ne-am amuzat pe seama fazei. Asta e...unii oameni profită de bunătatea altora fară să realizeze pe moment. Şi totuşi, ne-am bucurat deplin de Kent-urile lungi oferite de femeie... asta aşa, că e lumea darnică de sărbători! *laught*

A venit iarna!

A venit prima ninsoare! Şi? Nu înţeleg de ce toată lumea vrea să ningă odată când afară e însorit şi e o atmosferă de primăvară. Da, se vede că sunt născută vara, şi ador vara..urăsc să mă gândesc la mocirla aia din Bucureşti după o ninsoare. Lăsând asta, am făcut multe în ultimul timp. Să le luăm cronologic, hmm..nu pot să îmi aduc aminte ce am făcut în ordine cronologică. Am văzut Ao No Eorcist că mi-a adus aminte Sayu de el, m-am apucat să vizionez Clannad căruia îi spun 'Cl...' *laught*, mi-am reinstalat ieri windous-ul de vreo 4-5 ori, l-am personalizat şi l-am făcut super drăguţ şi mov iar acum nu mai merge să-mi instalez Messengerul -îmi apare o eroare stupidă mereu- şi acum 10 minute mi-am downloadat discografia Three Days Grace. După ce aseară am dormit la Sayu şi am auzit toată ziua numai melodii japoneze care după a zecea ascultare mi se păreau o sâcâieală pentru ureche, acum mă simt în rai ascultând muzica mea. M-am încăpăţânat cu Sayu şi am zis să ascultăm tot videoclipul de pe youtube Nian Cat, care durează 3 ore si 40 de min. Am ascultat doar jumătate de oră că ne-am pus să ne uităm la Cl... . Am răcit groaznic *sad* iar decurând trebuie să-mi scot amigdalitele şi polipii. Am terminat volumul 3 din seria Sânge Albastru şi mă apucă groaza când mă gândesc cât o să mai dureze până apare volumul 4 în România. Hmm..cam atâtea s-au întâmplat în mare de când nu am mai scris, şi aa.. A venit vacanţa!!! Nu-mi place să mă gândesc la câte teme am pentru semestrul al doilea aşa că mă afund în melodia ăstora de la Three Days Grace. 'Paaaaaaaaaaiiiiiiiinnnnnnnnn!!!'. Am tulit-o la Cl... ,ciao lume!

E viaţa mea..dă dracu vina pe ea!

Zilele frumoase s-au dus, iar acum apar cele superbe. De ce mă mai chinui să gândesc pozitiv nu ştiu..că oricum nu-i pasă nimănui. Mă gândesc că în jumătate de oră tre' să plec la liceu şi îmi scade tot entuziasmul de a trăi. Diriginta e stresantă, ce n-aş da să o am înapoi pe roşcata aia nebună ca dirigintă, măcar aia îmi motiva toate absenţele nu făcea crize la 20 de absenţe. Tot ce mă mai înveseleşte şi pe mine din când în când e bonda mea Tweety. Mă cert cu mama non-stop, nu ştiu ce dracu mai vrea de la viaţa mea, aştept să vină odată vacanţa să mă tund, aştept să văd lumea de care îmi e dor. Azi n-am chef decât să stau în pat cu laptopul pe picioare si cu capul pe perne, dar asta e...riscul meseriei, tre' să-mi pierd vremea la liceu. Cine zicea că e faşcinant? Mai degrabă m-aş muta într-unul mai varză doar ca să fie mai uşor şi cred că asta am să fac, dar întâi mă mai gândesc. Nu suport să stau în clasa asta varză cu 31 de tipe dornice de ceartă şi 2 băieţi prietenoşi, asta nu e viaţă de liceu! Acum, că mai am 20 de minute până să ies din casă profit să îmi usuc şi eu părul. Ciao! Edit când ajung pe acasă.

Edit!
Hmm..vechile prietenii nu se uită niciodată, doar se uzează odată cu timpul. Eu nu vreau să las filmul vieţii să-mi fure din actori, aşa că mă chinui să îi ţin aproape. Zicea Ada că totul are un sfârşit. La mine prefer să fie doar un sfârşit definitiv numit moarte. Şi vom trăi fericiţi până vom putrezi în mormânt nu? Pff, asta da happy-end.. Vreauuu...multe lucruri realizabile şi mai multe nerealizabile. Dacă ar fi să aleg între el şi eu, aş alege el doar ca să ştiu că o să trăiască mai mult..fie şi cu o secundă. Pentru că el merită să trăiască oricum ar trăi, pe când eu nu. Dacă ar vedea Deea ce scriu aici ar şti exact cum mă simt. But...asta e. Viaţă, moarte, fericire, tristeţe..tot aia, dacă nu are nici un rost să dai vina pe altcineva. E viaţa mea, deci dă vina pe ea pentru tot ce fac! Aşa că, noapte bună.

P.S. Ador melodia Adele-Someone like you. Aşa că ascultaţi-o şi voi, deşi sigur o ştiţi *smile*.

Suflet sau dorinţă?

O steaaa! Dap..trecutul prezentul şi probabil şi viitorul meu are legatură cu cel puţin o stea. De ce o stea? Înainte, când vedeam acea stea, eram doar o fetiţă faşcinată de frumuseţea vieţii şi zâmbeam trăindu-mi clipa. Nu ştiam ce e timpul şi ce urme lasă schimbările făcute de el. Doar zâmbeam.. Apoi am aflat câteva lucruri esenţiale ce le conţine viaţa, m-am uitat la steaua mea mereu acolo pentru mine şi am lăcrimat până mi-au îngheţat lacrimile pe faţă iar hohotele plânsului s-au risipit în tăcerea nopţii. Nu puteam evita adevărul şi faptul că eram devină. Da, oricine face greşeli, dar unii se mai şi opresc din asta pentru a lua o pauză. Acum...mă uit la steaua mea şi mă gândesc în propria melancolie. E sufletul lui sau dorinţa mea? E sufletul lui din cauza dorinţei mele? E doar el? E doar dorinţa mea? E dorinţa mea de a da timpul înapoi? Sau poate e doar...destinul meu reflectat pe cea mai apropiată stea. Ea e steaua mea! Iar eu sunt.. ghinionul sau norocul, iadul sau raiul, fericirea sau suferinţa ta, sau poate sunt doar o frunză căzătoare din pomul vieţii.

Şi plutesc, plutesc uşor
Fără să cad sau să zbor,
Fără să risc şi să cobor;
Sunt doar un om.

Well, Maly vă urează un..
Bun venit pe Steaua Mea!
Unde viaţa este moartă, iar fericirea este doar un vers.

Eu, eu, eu... Taci!

Hey! Tot eu is aici, în faţa laptop-ului cu gândurile împraştiate şi viaţa fărâmată. Înainte ziceam cu Dydu că vieţiile noastre sunt nişte filme de Hollywood dar acum s-au transformat în nişte drame siropoase în care suntem personaje principale şi vrem să ne aruncăm în faţa tramvaiului. Acum sunt cu nervii la pământ şi fiecare părticică din corpul meu suspină şi cere afecţiune. Urăsc când lumea mă urăşte fără să înţeleagă că oamenii fac şi greşeli, mai ales eu...care niciodată nu am fost hotărâtă de ceva până nu am descoperit cât de mult înseamnă pentru mine. Nu-mi place să ştiu că cine ieri mă iubea, azi mă urăşte şi încearcă să mă uite. Poate şi eu încerc să uit şi să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, dar nu pot aşa bine. Am ajuns să dau replici dure persoanelor care probabil ţin câtuşi de puţin la mine şi să mă îndoiesc că o să mă mai iubească cineva vreodată..le zic tuturor 'Într-o zi mă vei urâ chiar dacă acum îmi zici că nu poţi fi nici măcar supărat pe mine' pentru că aşa e. Oamenii fac greşeli, şi câteodată e prea târziu să mai poţi face ceva sau să dai timpul înapoi. Omul învaţă din greşeli, dar când greşeşte nu învaţă, deabea după realizează. Şi...s-au dus zilele alea când cântam ca nebuna cu Dydu prin tramvaie ' I'm special and you know it...and we know it, and i know it, lalala ' . Asta e acum, deşi nu mai pot face nimic şi urăsc sentimentul că sunt legată de mâini şi de picioare, o să mă abţin din a mai face ceva ce apoi probabil o să regret. Cred că o să-mi fac un tatuaj cu numele surorii mele -merită la câte a făcut pentru mine- sau un înger negru căzut din iad ca să înveţe să iubească. Vreau să mor, dar cum el -şi mă refer la un alt el- mi-a zis că eu merit ceva mai bun dar trăieşte pentru mine, şi eu voi trăi prefăcându-mă cât pot de mult că sunt în culmea fericirii. Ciao, but you know how much i need you now, like this song 'i need you more, i need you more..uuu baby i need you more'.

Uite steaua mea!

Nu credeam că o sa zic asta vreodată, dar mi se potriveste ca o mănuşă faza cu 'Lie to me, because i love you anyway'. Well, ieri am fost la concert în The Silver Church..a fost bestial! HITT e super tare şi pentru jumatate de oră m-a făcut să uit pe ce lume trăiesc, apoi a început cu melodiile melancolice la pian şi m-am apucat să bocesc pe umărul lu' Sayu, vorba ei 'Tipu are experienţă' *laught*. A fost funny dar mi-a fost ciudă că nu am putut să mă bucur cu adevărat de concert. Şi ziceam cu ea 'Vremurile alea au trecut, dar noi suntem încă aici să ne distrăm' dar se aplica statusul meu ' Sick of crying, tried of trying...Yes, i'm smiling! But inside, i'm dying'. Şi...nu-mi vine să cred că sunt atât de proastă, am mai fost eu blondă şi până acum..dar deja m-am săturat. Îmi vin în minte versurile la o melodie pe care o ascultam aseară şi azi "Iar atunci când eu adorm gându' îmi fuge tot la tine/ M-am supărat ca prostu', câteodată nu-mi văd rostu'/ Şi totuşi viaţa fară tine e un monstru" sau "Pe tine nu te las, pe tine te ţin strâns/ Şi n-am să uit atunci când pentru prima oară ai plâns/ Iar eu am râs şi te-am ţinut în braţe/ Şi chiar pe bune am zis că n-o să-ti dau speranţe false/ Şi iubirea n-o să atârne doar de aţe/ Chiar dacă alţii n-o să vrea şi barfesc ca nişte ţaţe/ Dar pe tine nu te atinge nimeni cu nimic/ Că aş face rău de la mare pan' la mic". Mă rog, nu mai vorbesc despre prostia mea că încep să gândesc negativist. Well, în ultimele două nopţi nu am dormit acasă..prima noapte adică vineri la Sayu de am adormit la 4 şi azinoapte la Mădălina (o tipă cu scrumieră de pe insula Pula şi wisky pe care scria tot numele insulei, când o întrebam ce a băut zicea 'Pula!!' *laught*). Azinoapte ne-am plimbat de vreo 3 ori până în Bucureştii Noi şi înapoi cu taxiul, am fost şi prin Herastrău şi am ajuns acasă la tipă la vreo 4 jumate şi am adormit la 5 şi ceva. P.S. are nişte căţeluşi mici pufoşi şi adorabili, dar te latră dacă îi deranjezi când stau pe perna ta *smile*. Tocmai am observat că m-a tăguit HITT într-o poză pe fb şi am dansat cu căţeaua de bucurie. Mi-e dol de sormea, mi-e dor de Mădă, mi-e dor de vărămiu, mi-e dor de Tweety până când şi de Astro cred că îmi e dor (îmi place să-i fac poze cu Tweety). Mi-e dol de....multe persoane. Dar îi pasă cuiva? No...Hai ciao, v-am lasat cu tristeţea mea mută că am chef de un horror sau o dramă -parcă nu îmi ajunge viaţa mea-.

Sunt nehotărâtă!

Well...a început a doua săptămână de liceu! Fuck.. Nu vroiam, deşi e amuzant. Într-un fel vroiam să stau şi să-mi trăiesc viaţa fără reguli şi griji, cu alte cuvinte mai vroiam vacanţă. Lumea consideră că nu are rost să scriu aici, dar..pe lângă faptul că mă face happy că am reuşit să fac şi eu ceva în viaţa mea plictisitoare, vreau să le arăt celor care vor să dispar că mai trăiesc şi încă prea bine. Acum ceva zile mi-am luat telefon -în sfârşit!-, un Nokia N97 Mini, exact cum mi-a recomandat vechiul meu subiect de discuţii, Giga. Acum mă gândesc la ce mi-a zis sis -Dydu- sâmbătă şi la faptul că i-am promis că o să fac ceva ce am realizat că nu pot. M-am gândit mult şi bine la faptul că sunt vinovată de suferinţa ei şi totodată consider că i-am deschis ochii. Acum mai urmează să o combin cu bro <3 şi sper să fie totul bine. M-am gândit la multe în ultimul timp dar degeaba, pur şi simplu nu găsesc soluţii..decât să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat şi eu nu ştiu nimic. Dar e greu..şi în general spun lucrurilor pe nume, but asta e. Dacă nu se va întâmpla nimic din ce vreau, ori o să-i dau dreptate lu' Dydu, ori o să tac şi o să înghit în sec. Nu ştiu ce să fac. Mi-e dor de zilele când veşnica mea problemă era ' Cu ce mă îmbrac azi? ' şi nu era totul atât de complicat. Vorba Adeei ' Aşa sunt oamenii, îi ajuţi apoi îţi dau cu şutul şi când le aduci aminte ce ai făcut pentru ei ori găsesc scuze ori pleacă'. Vreau o pauză! Vreau să fiu singură acasă şi să dau cel mai mare party, sau să mai merg în cimitir şi să o ard pe acolo cu gaşca toată noaptea. Ehh, vremurile trec. Inspir, expir şi mi-e dor.
Iar ca să nu închei oricum îi amintesc lu' Alecu că-l iubesc, şi aşa zicea că eu nu prea aduc vorba de asta *smile*. Ciao!

Ţi-am zis azi că mă iubesc?

Dap, mă iubesc! De ce? Pentru simplul fapt că dau impresii greşite despre mine dar tot odată supelbe. Şi da, ştiu că aproape toată lumea care mă cunoaşte ar crede că sunt în stare de aproape orice 'Nu te-ai sinucide' şi este adevărat într-un fel. În viaţa mea superbă de zi cu zi nici nu prea m-aş gândi la varianta asta, dar depresiile nu se pun. Lista continuă, adică dacă mâine mă apuc să-i spun lumii că m-am drogat pentru prima oară m-ar crede, ceea ce e amuzant. De parcă fata asta inocentă nu ar avea limite. Există doar o persoană în viaţa mea care mă cunoaşte cu adevărat, care m-a văzut plângând după ce am pierdut şi zâmbind după ce am câştigat şi ce mi-a zis în legătura cu asta? 'Dacă asta au ei impresia despre tine, lasă-i că nu sunt demni să te cunoască.' Probabil că are dreptate, dar...ea îmi ştie cel mai bine limitele şi fiecare părticică a vieţii, iar la început nu avea impresii despre mine pentru că eram prea mici. Îmi place totuşi viaţa fară restricţii în care trăiesc şi vântul de pe bloc bătându-mi în faţă în timp ce eram pe cale să fim văzute. Nu ştiu ce să cred. Bazaconiile gen 'pe el trebuie să-l înveţi despre tine, nu-l lăsa să creadă ce vrea' sau celelalte 'nu e primul care crede ce vrea şi nici ultimul..găseşte pe cineva pentru care merită efortul' . Şi până la urmă nu-mi prea pasă, lumea trăieşte din impresii, fiecare persoană are impresia că e centrul universului chiar dacă nu e aşa. Eu sunt eu, şi nu mă va descoperi cineva atât de bine precum pretinde. Vreau să trăiesc, vreau să o fac lată încă odată, vreau să iubesc, vreau să zâmbesc, vreau să mă crezi pe bune când îţi zic că am nevoie de persoana inocentă ce se ascunde sub tricourile largi. Pentru moment simt că te iubesc! Dar poţi să nu mă crezi...Ciao!

Neaţa viaţă!

M-am întors pentru o dimineaţă cu faţa la viaţă şi i-am zâmbit. Ea e dulce, genul ăla de dulceaţă de care nu te vei plictisi niciodată. Ea a mers mai departe când eu mi-am dorit să se oprească, ea mi-a zâmbit când eu am plâns, ea mi-a arătat ce înseamnă să trăieşti şi că nu totul se rezumă la supravieţui.
Vreau să sar în sus de fericire sau doar de nebuneală, vreau să mai adorm pe balansoar, vreau să o mai văd pe Sayu odată înainte să nu o mai văd deloc, vreau să mai râd odată cu lacrimi uitându-mă la skateri, imaginându-mi cum au o bere în mână şi burta mare cu o cămaşă ce se rupe pe ei şi dansează pe manele *laught*, vreau să mai ies cu Cleionaş şi Gâsculiţa şi să ţipăm una după alta în timp ce ne facem poze sau să cântăm 'Şi plouă plouă plouă peste inima mea!!' când începe să picure, vreau să mai stau în patul ăla cu mel 'Simple Plan-save you' la telefon până la 6 dimineaţa vorbind despre obsesiile mele acute, vreau să zâmbesc din nou ca un copil şi toată lumea să mă bage în seamă, aş mai vrea toate astea înainte să uit persoanele pe care le-am iubit. Dar...asta e, nu se întâmplă mereu aşa cum vreau. Acum delectaţivă cu melancolia mea, ciao!

Voltaj~ vara trecută