Apus...seara..noapte..moarte

Nu stiu ce dracu v-a apucat pe toti acum. Stiu ca ma urati dar luati-o si voi mai incet sa nu va suprasolicitati. Chiar nu inteleg. Si tu? Te credeam ok, ziceam ca nu conteaza daca e o pasa mai proasta, trecem si peste asta si ne traim viata in continuare dar defapt mi-am dat seama ca vrei sa ti-o continui fara mine si pana acum tot ce ai facut a fost de fatada sa creada lumea ca esti buna. Uite ca tot ce ai facut m-a distrus mai mult, m-a pus intr-o lumina proasta, pe cand tu esti centrul universului. Un centru dragalas si bun care incearca sa se fereasca de o scorbie -adica eu-. Pur si simplu daca vrei sa faci ceva doar fa-o, nu te mai preface ca-ti pasa atata timp cat tu nu vezi nici ce se intampla in jurul tau. Nu te mai preface ca nu vroiai sa se intample asta, nu te mai interesa de mine. Daca m-ai lasat balta, nu ma mai intreba daca m-am suparat, nu face decat sa-mi adanceasca rana. Uraste-ma si gata, desi nu stiu ce ti-am facut, lasa-ma pe mine sa par scorpia in timp ce tu iti traiesti viata roz -scarbos de roz-. Si da, mai scuteste-ma ca deja mi-e greu sa uit tot, inclusiv interiorul acelei masini cu becul stalpului intrandu-mi in ochi, nu vreau sa mai trebuiasca sa uit si comportamentul tau ipocrit de dupa ce m-ai lasat balta. Adio raza de soare, welcome intuneric si cer innorat!

Frumos ceru' asta albastru nu?

Neata lume! Ce faceti? In timp ce eu sunt o scorpie, dar imi traiesc viata bucurandu-ma de ea voi va chinuiti sa -scuze de expresie- mi-o beliti. De ce ma? En fin, nu-mi pasa de ce treaba aveti voi, dar faza e ca eu vreau sa ma distrez...PARTY!!! Vadca sunteti prea preocupati de planurile voastre diabolice de a ma manca cu tot cu roscatimea mea blonda, asa ca va las dragii mei draci dragi. Azi, ca sa va dau si raportu sa nu va mai chinuiti sa ma urmariti degeaba in loc sa faceti alte planuri, am fost in parc cu Puffy -cel putin ea nu e in stadiul vostru de reproducere a ideilor- si dupa am mers pe dig, pana aproape de insulita cu castile in urechi la un radio de prost gust pe care il tot cautam. Am fost la magazin, am luat o sticla de apa plata -nu zic numele ca sa nu fac relama, dar daca va intereseaza asa tare cautati-ma- si un corn cu ciocolata, m-am dus in parc si am devorat chestiile apoi am mers in casa de unde scriu si nu am mai iesit de atunci sa va usurez munca de a spiona. Banuiesc ca e foarte greu...mai ales pe canicula asta, mi-e mila de voi. Da, da... sa lasam 'lacrimogeala acuta' ca nu face bine tenului. Deci, azi a fost soare afara si frumos.. tipi cu cuti in parc erau destui, caini maidanezi nici nu se pune problema, sunt mai rau ca un scaiete -scapi de el si dai de altu dupa colt-. Si am trait fericiti pana la adanci nebatraneti. Ciao bambino :))!

I hate you!

I'm sweet with you, but i hate you! 

Dap, chiar aşa. Nu credeam că mă pot preface vreodată atât de mult. De obicei când uram pe cineva ignoram şi dădeam de înţeles că vreau să dispară din peisaj. Aşa am făcut până acum şi cu Lenuş, şi sinceră să fiu nu am mai urât vreodată pe cineva atât de tare. Dar acum, că suntem rude...nu mai am cum să o evit aşa de mult, deşi de fiecare dată când o văd parcă îmi vin amintirile şi o urăsc din ce în ce mai mult. Am decis să fiu tipa draguţă azi, doar ca să îi fac pe plac mamei şi să-mi demonstrez că pot da la actorie cu siguranţă. Dar nu m-am gândit vreodată că poate fi atât de dificil. Am văzut-o, am afişat cel mai mare şi prefăcut zâmbet pe care l-am putut avea vreodată, m-am prefăcut bine dispusă şi i-am urat un 'La mulţi ani!' în timp ce în mintea mea îmi imaginam cele mai sadice lucruri pe care aş putea să i le fac. M-a luat în braţe, mi-a admirat culoarea părului, mi-a mângaiat părul ca unui câine -ceea ce urăsc să-mi facă până şi mama-, m-a pupat, m-a întrebat chestii trestii, în timp ce în interiorul meu mă chinuiam să-mi ignor impulsurile de a o înjura. Toată finţa mea se ruga să dispară dracu din peisaj cât mă mai poteam stăpâni. I-am evitat privirea ca să nu-şi dea seama de ce era defapt în interiorul meu, am zâmbit gol şi m-am întors cu spatele murmurând un 'Eu am un pic de treabă...'. A zis că nu-i nimic, şi când vroia să se aşeze pe canapea lânga mine, a răsunat strigătul mamei care o ruga să se ducă într-acolo. A fost cel mai dulce sunet pe care l-am auzit, am simţit cum nu mai e nevoie să mă prefac, şi am scăpat de amintirile urâte, asta până v-a intra iarăşi în peisajul meu.