Well, Have Fun...!




«Hai să ne trăim clipa,
Să nu mai ştim de nimica!»








Se afișează postările cu eticheta sărbătoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sărbătoare. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Paşte fericit!

Paşte fericit tuturor, dar nu pe câmpia mea! Toată dezordinea din mintea mea şi plapuma aceea de fum înnecăcios începe să se risipească..sau nu. Încep să nu mai ştiu nici eu ce simt, ce vreau sau de ce încă îmi mai pierd vremea pe 'tărâmul' ăsta. Poate că totul se datorează dorinţei mele de a nu lăsa baltă pe nimeni niciodată dar într-o zii o să mi se întorcă toate planurile peste cap şi o să dezamăgesc pe toată lumea -dacă nu am făcut-o încă-. Am făcut multe promisiuni la viaţa mea şi le-am respectat doar pe cele la care nu eram obligată de nimeni să le respect, dar acum e altfel. Acum mă simt un zero barat ce nu poate face nimic. Lumea se schimbă! Toţi din jurul meu pleacă, îşi văd de drumul lor şi-mi promit că nu mă vor uita. Nu ştiu dacă va fi aşa, dar ştiu că fiecare îsi vede de drumul lui. Vreau şi eu să-mi văd de drumul meu, şi totuşi simt că toată lumea se schimbă numai eu nu. Mda, cam aşa cu starea mea din ultima vreme, dar nu cred că interesează pe nimeni viaţa mea -Sau da?-. En fin...se ştie, că azi e despre mine şi prosteala mea. Doar eu vorbesc despre multele mele fobii în timp ce râd de ele şi comentez vremea. Decii....am revenit pe blog, aşa că nu mai scăpaţi de mine, aşa repede. Mi-e dor de verile alea când mă chinuiam să fac lumea să râdă şi le ziceam că e soare afară şi trebuie să zâmbească, dar...o să mă duc eu să fac istorie şi prin alte oraşe cu altă lume.

Sooo...v-a fost dor de mine? NUU! Ştiam ştiam, mulţumesc, nu era nevoie. Cee? Ăăă...la asta nu m-am aşteptat. Revenind la mine, am facut o filmare penibilo-prostească cu Adeea azi ce trebuie să ajungă pe youtube, sau măcar la mine în calculator. S-ar putea să-mi fac laptopul!! Şi...vreau un telefon mobil nou, care se oferă să-mi cumpere unu? Aşa o faptă bună de Paşti? Nimeni? Deaa...eram sigură că nu mă iubeşte nimeni. Cum n-am mai scris de mult m-a şi uitat lumea, blogu şi eu am cam uitat să ţin cursul unei povestiri. Aşa că, la final...cum am rămas fără cuvinte de tastat, va arăt o melodie ce mă obsedează de ceva timp şi vă zic cuvântul cu care v-am obişnuit..Ciao!


luni, 9 ianuarie 2012

New Year!

Hey! Prima postare pe anul 20...cât? Ăăăă 2013? Aaa nu, 2012! Deci, n-am avut chef și timp să povestesc ce am făcut de revelion, iar acum voi zice mai pe scurt fără prea multe detalii că de dimineață mă sună Deea și trebuie să fiu fresh și rece. În dimineața primei zile din an am ajuns acasă pe la 6 și am câștigat pariul ăla penibil ce l-am făcut cu bro *hihihi, știam eu*. La trecerea dintre ani eram cu un pahar de șampanie în mână, cu un clopoțel, iar apoi cu o baghetă deaia de copii *laught*. Am fost destul de supărată că Dydu nu a venit și am lăcrimat ceva când Deea mi-a zis 'Tu chiar credeai că o să vină? Pfff..eşti praf' dar după o pauză a zis 'Şi eu credeam că o să vină...' apoi a urmat boceală în grup și abținutul la ora 00. Am aflat și eu un fel de mit pentru trecerea dintre ani, cică prima masă din an trebuie să conțină pește ca să 'înoți ca peștele' printre greutățile anului, așa că, am mâncat pește. Sincer eu şi peștele nu ne avem așa bine, dar m-am chinuit și eu puțin, doar nu muream. Şiiii...azi, adică ieri că e 2.34 am fost în Aida Pub -again- fost funny să încerc narghilea cu mentă (avea gust de bomboane mentolate) și să mă chinui să fac cerculețele să intre unul în altul. Am avut o discuție ca între blonde cu Deea care se considera mai normală ca oricine, și am încercat să-i explic că eu nu cunosc oameni prea normali și pe cei pe care îi cunosc mă cam feresc de rutina lor *bleah..boring*. Azi am reuşit să demonstrez lumii că mă pot face psiholog arătându-le pe propria piele. E destul de dificil dacă încerci să faci două persoane odată întâi să fie super fericiți iar apoi în doar 2 minute să fie extrem de nervoşi, dar mie mi s-a părut destul de amuzant și ușor să mă joc *smile*. Well...azi am aflat veşti noi și m-am crucit, am râs, am văzut poeziile unui tip și i-am zis 'Dacă o să ajungi să faci poezii mai tari ca ale mele, te bat!' iar tipul a rămas WTF la mine și eu i-am zis că glumeam. Ideea e că nu credeam să cunosc vreun tip care să scrie poezii, mai ales unele reușite și deasta am zis că visez. Apoii...am avut nervi, am râs cu lacrimi cu sormea care făcea mișto de o manea și cânta prin casă în timp ce jucam Remi 'Ram pam pam pam, man down..resuscitează-mă! Ohh, mama, mama, mama' iar apoi am văzut-o pe mama chinuindu-se să danseze pe muzica care era la MTV la Bamboo nights în timp ce ne întreba de ce tineretu dansează mai frumos ca ea*laught*. Dupăă...a venit tata în casă și am început să țipăm eu cu sormea la el 'Nu-i așa că mama nu te-a cucerit cu dansul ei nu?' și a început sormea să-mi povestească că atunci când nu eram acasă jucase cărți cu ai mei și când a câștigat mama, a vrut să-l pupe pe tata iar el într-o secundă și dat pantalonii jos și i-a arătat fundul să-l pupe. Acum înțeleg și eu de ce mama îmi zicea că din familia asta nu suntem nici unul normal *laught*. Deci, mai trec eu pe aici și Happy New Year mai întârziat așa! Ciao...pauză de serial, American Horror Story apoi somn!

vineri, 30 decembrie 2011

Uite pachetul...nu e pachetul!

Aşa deci noroc cu Adeea că mi-a amintit de 'faza cu pachetu' de miercuri *laught*. În ultimul timp încep să am pierderi de memorie şi mă simt ca în prima serie din Cl.. . Deci! Miercuri am ieşit pe afară cu Adeea, şi cum ne plictisisem de parcurile din zonă, am hotărât să mergem în Moghioroş. Toate bune şi frumoase, în 41 nu era nici un controlor -ca de obicei- şi am ajuns acolo. Am intrat în parc, ne-am uitat la chestiile de la tarabele de pe acolo, am mai râs de mersul unuia până am ajuns aproape în mijlocul parcului, unde erau nişte leagăne, un balansoar, nişte bănci şi chestii deastea pentru copii, iar noi cum nu suntem departe de a fi copile, vroiam să ne dăm în așa-zisul balansoar. Abia după am văzut că în dreapta lui era un cuplu foarte drăguţ ce şi-a găsit fix pe banca aia să se lingă *laught*. E funny când comentez de alţii, fără să mă mai gândesc că aşa eram şi eu astă-vară. Am plecat de acolo şi am mers într-un loc mai pustiu să stăm pe bancă şi să ascultăm muzică. Adeei i s-a făcut poftă de o ţigară, iar cum eu nu mai aveam bani, nu aveam ce face doar cu 2 lei *smile*, aşa că şi-a făcut Adeea tupeu să ceară puținilor oameni care treceau pe acolo. Toate numai lapte şi miere, când..trec două babe pe acolo, iar una avea o ţigară la bot şi o meclă gen 'Dispari de aici, obraznico!'. Adeea i-a cerut o ţigară, iar tipa a reacţionat exact invers aşteptărilor noastre 'Bineînţeles, poftim!' şi întinde pachetul. După ce a luat Adeea am văzut că femeia tot ţinea pachetul întins îndreptat cu capătul înspre mine. Am luat frumos o ţigară şi am zis politicos 'Mulţumesc!' iar ea a izbutit să zică un 'Cu plăcere.'. Abia după am observat şi eu şi Adeea că ea defapt avea bricheta în aceeaşi mână şi i-o întindea ei. Am lăsat capul în jos şi îmi venea să intru în pământ. După ce femeia s-a dus mai încolo, am început să râdem şi timp de vreo 5 minute ne-am amuzat pe seama fazei. Asta e...unii oameni profită de bunătatea altora fară să realizeze pe moment. Şi totuşi, ne-am bucurat deplin de Kent-urile lungi oferite de femeie... asta aşa, că e lumea darnică de sărbători! *laught*

joi, 29 decembrie 2011

Pur şi simplu...te adol!

Cine a zis că viaţa e naşpa dacă nu crezi în ăla de sus? Ok, ok...ştiu că dacă văd unii că nu cred o să rămână cu gura căscată sau o să comenteze, dar ideea e că e problema mea. Şi am ales asta de ceva vreme, doar că nu aveam susţinerea de care aveam nevoie la început, dar apoi am dat şi de persoane ca mine. Sunt fericită, sunt cu adevărat fericită. Pentru prima dată în viaţă m-am mulţumit cu puţin. Abea aştept să o văd pe sis şi să-i dau lanţul ca al meu ce i l-am făcut. Chiar dacă sta doar de revelion, tot îmi convine şi abea aştept să fac lumea să râdă cu ea. Mi-e dor să mă prostesc cu ea ca-n zilele bune. În ultimul timp m-am cam certat cu toată lumea, numai cu ea nu...îmi e de ajuns să ştiu că e undeva acolo şi că se gândeşte la mine, ca să lăcrimez. Probabil nu primesc totul pe tavă aşa cum zice bro, poate unele lucruri ce le vreau nu o să le am vreodată, dar cu toate astea o să fac ce-mi taie capul fără să regret nimic. Ooo da, ooo da...o iubesc pe Dydu a mea!! Deja m-am apucat să fredonez.. Cine zicea că nu mă exprim? Cred că am zis în viaţa mea 'Te iubesc!' de nu pot duce *laught*. Spun că-mi pasă când văd că ceea ce zic îşi are rostul...nu o să mă apuc acum să-i spun şi celei mai indiferente persoane că mie îmi pasă. Câteodată mă simt aşa în plus, de-mi vine să-mi iau gâtul, şi totuşi câteodată mă simt împlinită că am făcut tot ce am putut.Recunosc..nu am o viaţă genială iar bro consideră că.. dacă ar fi fost părintele meu mă bătea non-stop, dar ştiu că nu ar fi făcut-o...aşa mi-a zis şi că nu o să mai fim amici deloc dacă fac unele chestii, şi uite că acceptat destule poate prea multe şi tot suntem*smile*. Şi poate crăciunul e o porcărie care ar trebui sărbătorită cu familia, dar eu aleg revelionu să-l sărbătoresc cu familia ce mi-am creat-o eu, nu soarta. Deci..regulile sunt făcute ca să fie încălcate, aşa că...succes la a face ce vreţi, and Happy New Year!

P.S. Ţineţi-mi pumnii să câştig pariul făcut cu bro..care stă mai mult treaz de revelion *hihihi*.


luni, 5 decembrie 2011

Eu eu eu şi iar....tu!

Deci..universul meu a început să se prăbuşească încetul cu încetul şi acum se mai rezeamă doar în câţiva stâlpi fragili gata să cedeze. Tot la ce mă pot gândi este viaţa altora. După cum i-am spus odată ei... 'prima pe lista mea este sormea reală, apoi tu, apoi el...apoi restul' iar ea a zâmbit, m-a luat în braţe şi mi-a şoptit 'Te iubesc sisu meu! Ce m-aş face fară tine?'. Iar acum totul s-a spulberat. Îmi zicea mereu să fiu tare că oriunde v-a fi ne vom găsi. Mi-a dat brăţara ei..de ce? Ca sa ştiu că va fi mereu aici...cu mine. S-a dus...fară să-mi spună vreun cuvânt, iar ultima oară când am văzut-o plecând mi-a zis 'Mersi sisu pentru tot ce ai făcut pentru mine' în timp ce o ţineam strâns şi mă rugam să nu o văd pt ultima dată. Am şoptit 'Meritai mult mai mult...ţi-am dat tot ce am putut' iar ea a zâmbit şi a început să-mi fredoneze versuri din melodia noastră 'Iar locu’ ei, stie si ea, e numai la pieptu' meu/ Indiferent ca ne e bine sau ne e greu' . Am încercat să mă abţin să nu pufnesc în plâns, i-am zis pa şi am zâmbit forţat apoi am închis poarta, am închis ochii şi mi-am simţit lacrimile mai dureroase ca niciodată. Am încercat să o sun de fiecare dată când îmi venea în minte zâmbetul ei dar un mesaj sec e prezent mereu 'număr indisponibil'. Aşa am pierdut o parte din univers.
A doua jumătate a universului meu este el.. El, cel care chiar dacă m-a minţit, m-a minţit frumos şi doar ca să mă protejeze. Acel el care odată îmi spunea ' Îmi place când zâmbeşti pentru că ştiu că eşti fericită cu mine'..acel el care imediat după o glumă îmi arăta ceva mort în stadiu de putrefacţie, acel el care mă trezea dimineaţa sunându-mă şi zicându-mi 'Neaţa somnoroaso! Trezeşte-te.' iar eu ma rugam să mai pot dormi 5 minute şi tot ce mai auzeam era ' Te sun în 5 minute şi îţi amintesc că te iubesc'. Cinci minute întotdeauna se transformau în 15 iar dimineaţa mea era una dulce plină de cântecele vechi (coji de portocale, bună dimineaţa, soarele meu etc.). Până l-am pierdut şi am jurat că o să-mi pese în fiecare minut al vieţii de el. După ceva timp de când nu am mai ţinut nici o legătură, am încercat să dau de el...l-am sunat alaltăieri şi avea telefonul închis 'Abonatul vodafone....' iar azi, acelaşi mesaj sec ca în primul caz 'număr indisponibil'. Apoi am aflat că e mort.. Am rămas jumătate de oră uitându'mă în gol. Nu am crezut că e adevărat şi am zis că nu are cum. Mi s-a zis 'E în camera lui cam de 2 luni cu două sticle de apă la jumătate, deci probabil a murit deja'. Îmi venea să urlu şi să mă duc la el acasă să mă conving că nu e aşa şi că se înşeală. Doar că...nu am avut destulă putere încât să mă ridic după bancă fără să cad în genunchi şi să repet într-una 'Nu poate fi adevărat!' .
Aşa mi s-au distrus cele mai importante părţi din univers, iar azi...de Sf. Nicolae eu stau şi mă gândesc cât de crudă e viaţa. Ciao...Have a death life!

*P.S. Am vizionat Ao No Exorcist până la episodul 24 care nu mai vrea să se încarce. E tareee! Vreau propuneri de anime-uri drăguţe..*

duminică, 2 octombrie 2011

Uite steaua mea!

Nu credeam că o sa zic asta vreodată, dar mi se potriveste ca o mănuşă faza cu 'Lie to me, because i love you anyway'. Well, ieri am fost la concert în The Silver Church..a fost bestial! HITT e super tare şi pentru jumatate de oră m-a făcut să uit pe ce lume trăiesc, apoi a început cu melodiile melancolice la pian şi m-am apucat să bocesc pe umărul lu' Sayu, vorba ei 'Tipu are experienţă' *laught*. A fost funny dar mi-a fost ciudă că nu am putut să mă bucur cu adevărat de concert. Şi ziceam cu ea 'Vremurile alea au trecut, dar noi suntem încă aici să ne distrăm' dar se aplica statusul meu ' Sick of crying, tried of trying...Yes, i'm smiling! But inside, i'm dying'. Şi...nu-mi vine să cred că sunt atât de proastă, am mai fost eu blondă şi până acum..dar deja m-am săturat. Îmi vin în minte versurile la o melodie pe care o ascultam aseară şi azi "Iar atunci când eu adorm gându' îmi fuge tot la tine/ M-am supărat ca prostu', câteodată nu-mi văd rostu'/ Şi totuşi viaţa fară tine e un monstru" sau "Pe tine nu te las, pe tine te ţin strâns/ Şi n-am să uit atunci când pentru prima oară ai plâns/ Iar eu am râs şi te-am ţinut în braţe/ Şi chiar pe bune am zis că n-o să-ti dau speranţe false/ Şi iubirea n-o să atârne doar de aţe/ Chiar dacă alţii n-o să vrea şi barfesc ca nişte ţaţe/ Dar pe tine nu te atinge nimeni cu nimic/ Că aş face rău de la mare pan' la mic". Mă rog, nu mai vorbesc despre prostia mea că încep să gândesc negativist. Well, în ultimele două nopţi nu am dormit acasă..prima noapte adică vineri la Sayu de am adormit la 4 şi azinoapte la Mădălina (o tipă cu scrumieră de pe insula Pula şi wisky pe care scria tot numele insulei, când o întrebam ce a băut zicea 'Pula!!' *laught*). Azinoapte ne-am plimbat de vreo 3 ori până în Bucureştii Noi şi înapoi cu taxiul, am fost şi prin Herastrău şi am ajuns acasă la tipă la vreo 4 jumate şi am adormit la 5 şi ceva. P.S. are nişte căţeluşi mici pufoşi şi adorabili, dar te latră dacă îi deranjezi când stau pe perna ta *smile*. Tocmai am observat că m-a tăguit HITT într-o poză pe fb şi am dansat cu căţeaua de bucurie. Mi-e dol de sormea, mi-e dor de Mădă, mi-e dor de vărămiu, mi-e dor de Tweety până când şi de Astro cred că îmi e dor (îmi place să-i fac poze cu Tweety). Mi-e dol de....multe persoane. Dar îi pasă cuiva? No...Hai ciao, v-am lasat cu tristeţea mea mută că am chef de un horror sau o dramă -parcă nu îmi ajunge viaţa mea-.

miercuri, 27 iulie 2011

Hoinăreală!


Nu am somn! Aşa că, trebuie să bat la cap lumea cu poveştile mele nemuritoare. Ziua mea de naştere a fost..banală, funny şi toate chestile şi stările combinate, dar zilele dinainte au fost penale. Deci, ai mei au plecat vineri pe 22 seara..aşa că, să nu pară că am vreo intenţie rea am chemat-o pe Mădă la mine. Am stat, am trăit, am dat muzica mai tare, ne-am uitat la American Pie 2 şi am râs. A doua zi a venit Adeea la mine cu care am petrecut cum se cuvine sau aproximativ, cu două pachete de ţigări, suc şi muzică la maxim. Am trăit clipa şi seara am rămas singură...nu mi-a convenit deloc situaţia aşa că chemam pe toată lumea la mine, însă toţi aveau treabă şi toate cele. Mădă a venit la mine cu o fată cu care avea planuri în seara aia şi am mai stat la taclale, apoi au dispărut subit lăsându-mă pe mine iarăşi singură. Apoi m-a lovit Dumnezeu şi am văzut la statusul unei tipe pe care nu am văzut-o decât de două ori 'Care iese la 4 afară?'. Eu bucuroasă că nu mai erau decât vreo 5 ore până atunci am zis că ies şi m-am asigurat că nu se referea la 4 după-amiaza. M-a sunat şi în fine am forbit cu ea şi prietena care dormea la ea să vină la mine. Am tramversat podul Grant pe ploaie în slapi, maieu şi pantaloni scurţi pe partea cu tramvaiele la 12 noaptea cu tipele să ajungem la mine şi...exceptând faptul că atunci când am ajuns în statie a venit şi tramvaiul a fost tare funny! Oficial mi-am depăşit recordul la stat trează pentru că tipele erau hotărâte să nu doarmă (şi-au lăsat şi pijamalele acasă). Pe la 6 dimi am închis şi noi muzica, am ciugulit nişte cereale şi am pornit spre mall cică. Ideea e că ne-am dat seama în tramvai că mall-ul nu e deschis pentru nebune la ora aia şi am mers la parcul de lângă Păcii -staţia aia de metro-. Apoi am tulit-o acasă facute fleaşcă de la ploaie, ne-am uscat şi ele au plecat...iar eu am sunat-o pe Adeea. Nu am mai apucat să ies cu ea afară că a venit Mădă la mine să mă ajute să fac un pic de curat şi la 12 jum s-au întors ai mei. Am fost în Carrefour să-mi caut telefonul mult visat şi cum nu l-am găsit am mers acasă, iar pe la 4 jum după-amiaza m-am pus la somn că deja aveam faţă de drogată după ultimele 26 de ore fără somn. Până la 10 seara nu m-am ridicat din pat, iar după am stat până la 3 pe mess şi facebook să primesc urări de 'La mulţi ani!' etc. Am primit de ziua mea un buchet de 5 trandafiri roşii pe care îi ador, un tort în formă de inimioală verde cu kiwi, tricouri, cercei cu feţe zâmbitoare şi urmează mâine să-mi iau telefonul ăla mult dorit -Samsung S5330 pink sau black-. Oficial cadourile au fost pe gustul meu...exact cum vroiam şi nu mă aşteptam ca lumea să mă cunoască chiar atât de bine.
Well, postarea asta e cam foarte lungă, probabil la asta v-aţi şi aşteptat şi bucuraţi-vă de ea că nu o să mai aveţi parte de postări aşa lungi şi rare ca asta. Ciao iubitori de mine, noapte plină de momente speciale vă doresc! *laught*.

marți, 19 iulie 2011

Lipsă de activitate!


Neaţa!! Am venit cu veşti noi şi neinspirate din universul meu extraordinar de nefabulos. Well, pe 25 e ziua mea no? Cine nu ştie asta înseamnă că şi-a irosit viaţa degeaba. Oficial plănuiam să-mi fac ziua de 25 plină de lume şi chestii...ştiţi voi, ca la orice zi de naştere. Am invitat o parte din lume, mi-am strofocat creierii să mă gândesc la un local anume, apoi 'bumm'...lovitură periculoasă. Nu mai sunt susţinută financiar de ai mei părinţi 'drăguţi' care sunt de părere că ziua mea de naştere e doar o zi banală. Fuck! Am anulat totul, şi până la urmă măcar o să primesc o felie de tort, un telefon şi...bani. Ofc, nu-mi prea convine şi faţă de ce plănuiam eu asta e mult prea banal...dar asta e. Revenind la viaţa mea -doar ea e tot ce contează aici no?- am terminat ieri de văzut Shuffle care, spre surprinderea mea, nu a fost aşa de rău. Chiar mă obişnuisem după episodul 6 şi începuse să-mi placă. Acum 20 min am terminat School Days care are un final bestial, m-a amuzat cum s-a întors toată povestea şi s-a transformat într-un triller. Acum am de gând să mă apuc de Beelzebub că sunt curioasă şi/ de Ao No Exorcist pentru că mi-a zis Sayu că e ok şi merită văzut.

-Deci ciao..

-Zău?

-Dispari odată. Ştii foarte bine că te urăsc!
-Am plecat..Te ţin eu minte, scorpie!

-Da, da. Te mai aştept pe aici ^_^

vineri, 15 iulie 2011

Misa-chun!!!

-Neaţa, baby!
-Ieri a fost ziua Misei.
-Ieri?
-Dah, ieri că e 1 jumate.
Şiii...am zis că o ubeck's? Nu am zis, deci îi declar acum o parte din dragostea mea eternă. Well, a fost drăguţ. Tipei nu ştiu dacă i-a plăcut cadouleţul meu, dar mie una mi-a plăcut. Acum mă plictisesc de mor că nu mi-e somn şi mă gândesc la tot felul de chestii ce prefer să nu le scriu aici că aş umple blogul ăsta prea mult cu chestiuţele mele -nu că nu ar fi deja, dar asta rămâne între noi-. Aştept să văd cum iese îngheţata aia de ciocolată de am băgat-o în frigider. Şi ca dovadă că eu gândesc prea mult şi în timp ce tastez, mi-am amintit faptul că un tip pe care îl cheamă întâmplător Cosmin, şi care e -tot întâmplător- în zodia mea mult iubită, şi anume Leu px..seamănă izbitor de mult cu Kuro-chan'ul meu *smile*. Adică, dacă mă gândesc mai bine nu tipii în sine seamănă între ei şi au acelaşi nume şi zodie, dar eu mă cam înţeleg lafel cu amândoi. En fin, să-i las pe tipi în pace să nu sughite prea mult.. am chestii mai bune, dar mai sad la care să meditez.
Acum am ramas cu ochii lipiţi de tv la Music Channel unde cântau unii melodia aia de mi-a rămas în minte 'Muşcă din el, învaţă să trăieşti...Rom! Senzaţii tari româneşti.' *laught*. Ce versuri ciudate, mai sunt unele pe acolo de mă amuză pe mine, şi sper că nu e de la şampania şi vinul ce le-am băut azi :-". Hai să vă arăt o melodie ce cântă acum pe aici, o ştiţi sigur...eu o adol, versurile mai ales. Well, ciao and have fun!

Guess Who-Tot mai sus

joi, 9 iunie 2011

Heya..love ya!

Poi..azi ne-am întâlnit jumătate de clasă la colţul scolii -chiar dacă nu facem ore până marţi- să mergem până în carrefour să luăm chestii pentru o petrecere surpriză adresată dirigăi de sfârşit de an şi de ziua ei. Şi cum stăteam noi acolo ca boschetarii cei mai stilaţi, apar şi ultimele două persoane ce se lăsau aşteptate că deh...cine întârzie este mai observat decât cine ajunge primul. Am tulit-o acolo, am luat tot ce ne trebuia pentru petrecere, am râs şi am dat porecle apoi am mers în Bam Boo -magazin- şi am luat pahare de şampanie, felicitare şi farduri. Tokio-chan mi-a declarat solemn împreună cu Kuro-chan că îl enervez, iar Madam Red îi declara lui Greel că o să fie by. Am ţinut în braţe, am zis 'Te ubeck's ', am pupăcit lumea şi am enervat-o cu porecle inspirate de la tricouri, gen 'Tokio-chan' px. Am ascultat muzică şi am facut lumea să mă înjure. Frumoasă viaţă no?
Mâine o să mă trezesc iarăşi devreme să mă apuc cu colegii de decorat casa dirigintei. O să fie amuzant rău să îţi freci baloanele de cap şi să le lipeşti de perete *smile*. Aşa căă...mă pun să mă uit la Death Note că mai am câteva episoade pe care mi-a fost lene să le vizualizez. Ciao Tokio!

miercuri, 8 iunie 2011

Fuck!

Fuck! Thoamne ce lume tâmpită şi ciudată. Deci, tocmai ce mă gândeam cum să fac să mă combin cu un tip că m-am plictisit să o văd pe babyţa mea sărutându-se cu 'bub'-ul ei, şi primesc un mesaj de la alt tip 'Nu sunt fraier niciodată'. M-a bufnit râsul că nici nu ştiam la ce se referea sau ce a păţit, apoi m-am potolit şi m-am gândit că poate vorbeşte serios, aşa că l-am sunat. Dupa 15-20 de minute de interogatoriu a scos pe gură un porumbel ce are să mă uimească toată noaptea. 'Eu eram supărat că vreau să fiu cu tine şi nu-mi place când faci glume dealea cu alţii. Nu că aş fi gelos sau ceva de genu, dar eram exact ca o cârpă murdară pe care o dădeai cu un băţ mai încolo.' Am rămas uimită şi totodată şi amuzată de faptul că ştiam că tipului îi place de mine, dar nu-l credeam chiar aşa. Adică omule, am glume şi pup pe toată lumea pe obraz dacă vreau, nu mă freci tu că ţi s-a urcat prea mult bătrâneţea la cap şi eşti supărat că am eu glume cu alţii. Deci am rămas paff când am auzit, adică în locul lui nici măcar nu mai aveam tupeu să zic aşa ceva, având în vedere unele aspecte. Că nu mă fraiereai pe mine în seara asta că voiai să vorbeşti cu mine în separeu doar ca amici că eu nu fac aşa cu nimeni, mai ales cu cei ca tine. Şi a dracu' de nu m-oi face eu, să mă apuc să pup lumea numai în faţa ta că prea mult te crezi tu mare şi tare să-mi dictezi viaţa. P.S. chiar nu zic nimic cu răutate din postul asta, dar chiar mi s-a părut aiurea ca un tip mai mare decât mine cu N ani să facă chestii deastea şi să mai şi dea mesaje de genul ăla. Am avut experienţe în viaţa mea destule dar tupeu aşa mare sincer că nu am mai pomenit. Scuze dacă am zis ceva rău sau te-am jicnit cu ceva, dar sincer nici nu vreau să-ţi mai aud numele după asta. Oricum ar fi, păzeea tipilor că vin să vă dau supape pe obraji!!! Nu scăpaţi voi aşa uşor..Ciao!

P.S. Babyţa mea Sabrinuţa..
LA MULŢI ANI,
ŞI
MULŢI ANI FERICIŢI ÎN CONTINUARE
CU 'BUB' AL TĂU!

marți, 19 aprilie 2011

Povesti "triste"

Neata! Am intrat in vacanta no? Mda, acum m-am trezit si eu sa umblu pe aici si sa-mi dau seama ca am intrat in vacanta. Well, azi m-am tampit detot ascultand Evanescence, pur si simplu cand aud vocea lui Amy Lee intr-o melodie trebuie sa o mai aud in cel putin zece. Printre preferatele mele cred ca se numara toate asa ca nu am ce comenta.
Oficial, facebook-ul dauneaza grav sanatatii *laught*. De cand am descoperit ca tipii/tipu se joaca chestii nedestinate varstei lui am zis eu de ce nu si uite asa ma joc eu de ieri o porcarie de joc cu un nume si mai penibil doar ca nu am ce face, la un moment dat devine fascinant. Deci, va sfatuiesc sa nu va pierdeti din viata cu facebook-ul.
Sa revenim la mine, pai in 51 de minute trebuie sa ies din casa dar eu inca sunt in pijamale. E vacanta nu? La mine vacanta inseamna pat, somn, o carte interesanta, jeleuri, tv si laptop asa ca e mai greu sa ma desprind de rutina zilnica.
P.S. nouatate absoluta, una penala. S-a tuns mama bob scurt si azi dimineata s-a facut permanent, a iesit un dezastru absolut. Si acum cinci minute s-a spalat pe cap sa scape de frizura de oaie imperiala dar a reuzit sa se faca mai rau*laught*. E penal cand o vad, inca ma mai doare burta de atata ras.
Well, delectativa gusturile cu...Evanescence!



joi, 6 ianuarie 2011

2011

Mda, a venit şi anu ăsta dar eu tot lafel ca revelionul trecut am rămas, cu două mici excepţii. Hmm.. ce excepţii? Poi nu mai sunt aşa happy ca atunci şi nu mai sunt 'blonă', acum sunt 'roşcato-blondă'... frumos, no? 

Ca de obicei mi-am întrecut recordul cu o oră, adică am stat treaza până la 9 dimineaţa, şi m-am plictisit gândindu-mă la chestii nemuritoare cum ar fi trecerea timpului, prostia unora, plictiseala mea, melodii interesante şi alte chestii de genu la fel de neinteresante. La 00:00 m-am apucat să dau cu petarde, o activitate la fel de penibilă ca toate celelalte pe care le-am facut, apoi am plimbat degetele pe tastatură uimită de plictiseala şi de senzaţia de normal pe care am avut-o.

Lenea m-a prins din urmă şi deabea acum mi-am comandat şi eu Sânge Albastru -cartea- de Melissa de la Cruz. Ciudat nume, pe cand cartea mi s-a parut destul de cool. Hmm..am mai citit eu şi alte cărţi pe subiectul 'Vârcolaci şi Vampiri' deşi nu cred că sunt genul meu -în afara fantomelor px px- pentru că îmi dau un aer de copii încrezuţi cei care le citesc de obicei (excepţie Ada, ofc). Şi uite aşa s-a scurs şi viaţa mea şi am ajuns iar aici, în colţişorul meu de imaginaţie unde îmi pierd vremea din ce în ce mai puţin în ultima vreme. P.S. Ada, nu contează dacă în blog bate vântul numai din cauză că nu trec eu pe aici, pt că până şi în mintea mea bate vântul câteodată. Şi ştiu că oricum blogul ăsta nu e tocmai creat ca să fie popular şi să-l citească cât mai multă lume, e doar colţisorul fermecat de care nu ştiu mulţi. 

marți, 28 decembrie 2010

Povesti la o doza de energizant

Ca introducere vreau sa imi cer scuze pentru scrisul fara diacritice, dar sunt pe laptop si nu am vointa necesara sa ma interesez ce program imi trebuie. S-ar putea sa remediez asta acasa.

Deci, sa ma iau dupa titlu si sa va spun care e faza cu povestea. Poi..sunt aici. Unde? Undeva, care e problema ta? Ma rog, aici au ajuns azi si mama cu tata si (pentru prima oara in viata) stam toti intr-o camera. Cine? Eu, ei, bunik, sormea, cumnatamiu si un tip pe care-l cunosc de cand eram mica (nume anonim la fel ca la toti). Asa am ajuns sa stam de vorba si sa acultam sau sa spunem 'povesti la o doza de energizant' cel putin energizant doar eu si sormea. De fata cu familia suntem ingerasi (cel putin de fata cu tata). Da' din cand in cand mai ies cu sormea pe afara cu cate un pahar de vin cu suc sau la o 'ciocolata'. Oficial, pana nu se termina si semestru asta de scoala nu spun ce inseamna 'ciocolatile' si rog cele ce stiu sa tina un mic secret.. Doar un pic va rog, faceti si voi o fapta buna de Craciunu' asta ce a trecut

Apropo de Craciun, cum ati petrecut? Ce cadouri de la 'mosu' ati primit? Pe unde ati zabovit? Etc. La mine a fost...normal. M-am obisnuit deja sa nu mai faca bradul toata familia, si sa se certe mereu cei ce-l fac. M-am obisnuit si cu faptul ca nu mai primesc cadouri nici de la parinti, nici de la 'mosu'. Intr-un cuvant, a fost Naspa..sau cum vreti sa-i ziceti. Asam..hai ca v-am lasat, ma asteapta povestile nemuritoare de langa plita si mess-ul, da mess-ul e cea mai mare problema. Ciao!

vineri, 22 octombrie 2010

Casă de piatră!

Neaţa! Ce cuvânt ciudat mi se pare acum 'neaţa', nici nu-mi vine să cred că l-am folosit totuşi atât de des până acum. Aşam deci a venit Malina cu ştirile din viaţa ei, adică eu. Noutaţi sunt multe, iar eu nu ştiu cu care să încep. O să încerc să o iau în oridine cronologică, deşi nu ştiu dacă voi reuşi.

Mi-am luat rochiţa aceea frumoasă şi simpluţă pe care am pus ochii, deşi astăzi nu am luat-o pe mine. M-am trezit azi dimineaţă cu gândul 'Azi e cununia civilă..Ce să fac prima dată? Când a trecut timpul? Parcă ieri mă jucam prin curte..'. Orele au trecut foarte repede, şi deja eram în primărie uitându-mă la sormea şi la soţul ei cum spun 'Da!' şi cum se sărută. Apoi am aruncat cu orez şi le-am ţinut florile în sus. Am făcut nişte poze, am ţinut şi eu buchetul ei cu trandafiri albi o jumătate de oră, timp în care nu am ezitat să-mi fac alte poze. Am ajuns acasă unde sormea se chinuia să-şi scoată orezul din decolteu şi din păr, apoi am venit aici. Mâine e o zii şi mai mare! Mâine e Nijikon-ul, apoi petrecerea şi după concertul..apoi iar mă duc la petrecere. So, rock on!! Aaa, şi casă de piatră Gîtlan Oana (ce ciudat sună), să-mi faci nepoţei de ciocolată..altfel nu te mai cunosc!

miercuri, 13 octombrie 2010

Ceva nou!

Well, cununia sorămii se apropie cu paşi repezi, iar eu nu mi-am luat încă o rochie pentru atunci. Ca să port una din rochiile pe care le am în dulap, şi pe care dacă le-am îmbrăcat de două ori e bine, nici nu mă gândesc. Eu vreau ceva nou la un eveniment atât de nou din viaţa mea şi cu siguranţă şi a ei. Aşa că, azi am luat la paşi mărunţi cu mama toate magazinele pe care le cunoşteam începând de la cel mai mic până la IDM în care cred că am învăţat raioanele şi tot ce are în ele pe de rost, dar în zadar. Tot ce am găsit ori nu-mi plăcea mie, ori nu-i plăcea mamei. Dar, într-un sfârşit am găsit o rochie disponibilă pe mai multe culori, simpluţă şi drăgălaşă care era doar 230 lei, un preţ mic pentru un eveniment atât de mare. Dar, din cauza faptului că nu aveam banii la noi va trebui să aştept până duminică, iar dacă nu găsesc atunci în altă parte ceva ce să-mi placă mai mult, rămân la rochiţa aceea dragălaşă.

miercuri, 8 septembrie 2010

La mulţi ani!

Mdap...La mulţi ani mie, again! Azi e Sf. Marie, deci e şi ziua mea aşa că vreau să vă văd cum îmi uraţi la mulţi ani. Bine, nu vreau să ajung o băbuţă în baston iar toată lumea să-mi zică 'Sănătate!' sau 'Să trăieşti mamaie!' :)). Cred că o să fiu o băbuţă super-activă şi o să dau discotecă acasă (ca să nu mă duc în cluburi că mă dau ăia afară) la care să o invit şi pe băbuţa Ada şi pe ţaţa Adeea şi tot aşa. Thoamne ce vise de viitor am! Până atunci mai am de trăit mult şi bine, să sperăm că mult...Aşa că trebuie să sărbătoresc, ciao!

marți, 27 iulie 2010

Well..Happy B-day!

Păi..a trecut repede ziua de 25.07, iar eu am fost destul de obosită şi a trebuit să fac "recuperare". La mine "recuperare" inseamnă statul in casă şi dormitul, ohh şi statul in pat toata ziulica. Şi..cum am facut asta pană ieri seara, când am aflat că a murit bunicul unei prietene, mi-am zis să trec şi pe aici că s-au adunat cam multe întâmplări de povestit. Hai să încep cu începutul şi să sper că nu voi uita ceva.

25.07

Am inceput ziua râzând, ondulându-i parul cu placa prietenei mele..ohh, şi nu vă gandiţi că asta făceam la o oră firească a dimineţii. Nup, asta făceam la ora 00:00 în timp ce ea trăncănea pe mess cu prietenul ei (care nu ştiu cum de se făcea că nu avea somn), şi eu tastam cu un coleg. Incercaţi să va imaginaţi doar două secunde cum împărţeam noi tastatura şi cum îi ardeam părul la 160 de grade, iar apoi toate ţipetele ei, când şi-a vazut părul cu bucle tari ca sârma din cauză că am uitat să ma opresc la timp cu fixativul ăla. In fine, apoi mi-am ondulat singură câteva şuviţe de fică să nu se "răzbune", şi m-am apucat să-mi fac poze cu telefonul. Până pe la 3 am, când m-am pus pe trăncănit cu un amic la telefon (nu de alta, dar prietena mea se culcase), apoi m-am culcat şi eu intr-un sfârşit pe la 4. Am avut un somn foarte adânc până pe la 9 dimineaţa când amicul meu mă sună să mă trezească, aşa cum i-am zis. Eu, uitucă cum sunt, normal că nu îmi mai aduceam aminte şi am început să-l întreb uimită ce s-a întâmplat şi de ce mă sună la ora aceea, el a încep să râdă şi să mă întrebe dacă am băut ceva cu o seară înainte de nu-mi mai aduc aminte că l-am rugat să mă trezească, apoi mi-am adus şi eu aminte că e ziua mea şi că în aproximativ 5 ore veneau ai mei. Sinceră să fiu, nu am avut nici un stres şi m-am culcat înapoi imediat ce am închis telefonul. M-am trezit pe la 12 si am început să fac curat singură, deoarece prietena mea plecase deja să se întâlnească cu prietenul ei. Nu prea mi-a ajuns timpul, dar cel puţin nu mai era aşa cum lăsasem înainte să mă culc, aşa că eram mândră de mine. Dar înainte să vină mama cu tata nu mai ştiu ce am vrut să fac, dar ştiu că solniţa plină cu sare a căzut pe jos lăsând în urma ei toată sarea. Am început să curăţ repede să nu apuce să vadă ai mei, dar fix atunci au intrat pe uşă, deja nervoşi că din cauza mea nu am stat ei acolo mai mult. Au inceput să ţipe la mine şi să îmi ţină morală că 'nu sunt bună de nimic şi sunt mereu cu gându aiurea'. După ce s-au calmat au început să apară şi invitaţii şi am început party..Chiar dacă unii invitaţi nu au venit iar eu m-am cam supărat, am încercat să îmi pun un zâmbet fals pe faţă ca nimeni să nu-şi dea seama că eu de fapt mai aveam puţin şi plângeam nu numai din cauza invitaţiilor, ci şi din cauza piciorului...Ehh, până la urma s-a sfârşit şi asta, iar noaptea când au adormit toţi cu excepţia mea..stăteam, uitându-mă la tavan şi lăcrimând.

26.07

Eram epuizată şi am ales să mă limitez la dormit şi la stat în pat. Nu a fost aşa cum îmi planificasem, deoarece am o soră "grijulie" care m-a ţinut trează şi m-a pus să mă joc remi şi cărţi cu ea. Mda, era atât de stresantă la un moment dat..mi-a aruncat şi o cană de apă rece pe faţă ca să mă trezească :|.

27.07

Azi nu am facut mai nimic. Am dormit liniştită şi fericită că a plecat sormea şi am intrat pe mess ca să trăncănesc cu lumea şi pe aici ca să scriu tot ce am scris până acum.

Well..ciudată viaţă no? Hai că am tulit-o. Ciao!