Harem baby!

Mda, deci mi-am adus aminte de colţişorul ăsta colorat şi pustiu. Am să trec direct la subiect. De ce băieţii din ziua de azi -majoritatea- trebuie să-şi facă un harem ca să se simtă bine. Ok, poate asta o s-o înţeleg vreodată.. dar de ce sa-ți iroseşti timpul acordând prea multă atenție unei tipe apoi s-o trânteşti pe aia 'Eu chiar ţin la pisi a mea'. WTF? Penală faza..ce să zic. Dar la toate astea să se mai adauge încă un tip care e nul -fără nici un specimen feminin prin jurul lui-, şi să înceapă să facă aceleiaşi fete ochi dulci. Funny nu? Aşa ziceam şi eu. Totuşi tipei să nu-i placă pe nici unul şi să aibă prieten deja, dar doar unul dintre cei doi pretendenți să ştie. Asta deja mai vine de pe planeta asta.. Dar, lăsând asta..eu încă nu am înţeles de ce să te chinui atât pentru o tipă ce ştii că are prieten când spui că 'o iubeşti pe pisi'?

2013...New year, new life!

2013..new year, new life pe dracu! 

Acum s-a trezit şi conştiinţa mea şi mi-am amintit că mai există şi locuşorul ăsta uitat de vreme. 

Viaţa mea a decurs ciudat, cam lafel de ciudat ca orice viaţă. Am petrecut revelionul ca de obicei altundeva decât acasă, spre dezamăgirea  alor mei. Şi am început anul aducându-mi aminte de vremurile bune. M-am întâlnit cu câţiva din foştii colegi, m-am apucat din nou de anime-uri, am vazut Kiss X Sis si Ikoku Meiro No Croisee, şi acum cred că o să mă uit la Ouran Highschool Host Club..mi-a zis Sayuu de el. 

Revenind la viata mea obişnuită? Nici eu n-aş putea s-o descriu..decurge înainte fără să obosească. De Crăciun nu prea am primit chestii, dar decurând vreau să cumpăr cadouri aşa..de dragul de a cumpăra şi dărui. 

Eu am fugit afară..Ciao! Have fun (:

Uită de tot!

N-am mai trecut prin locuşorul ăsta prăfuit pentru că am fost plecată şi ocupată cu 'fanii'. M-am întors şi nu, nu sunt într-o stare mai bună ca altădată dar am învaţat să am încredere în mine şi să joc pe degete omuleţii ce-mi stau în cale. Încă lucrez la unele chestii din comportamentul meu. Să nu credeţi că tot timpul ăsta am stat de pomană, am scris ceva...doar că pe alt calculator şi nu mi-am notat decât pe telefon o frază esenţială. 
Urâm să iubim ce nu putem avea şi totuşi simţim acelaşi lucru mereu când se întâmplă să primim atenţie de la cine ne dorim mai mult.
Să recunoaştem, mereu când observăm acea atitudine nepăsătoare şi totuşi misterioasă ne interesează mai mult o persoană, iar când acea persoană are şi nişte ochi geniali parcă ne topim pe propriile picioare. Numai că viaţa nu înseamnă doar atât şi trebuie să trecem peste fără să mai privim în urmă. 
Am avut o vacanţă mai încărcată ca toate celelalte dar important e că 'Ne-am întors!' chit că suntem verişoare, chit că suntem cele mai bune prietene am revenit aproape la forma iniţială. Well, cam multe detalii..vă las cu o melodie ce-mi place. Ciao, fave fun!

Nostalgia verii

Nu credeam vreodată că un simplu glas, o simplă vorbă, o simplă ironie mă poate face să-mi stric toată dispoziţia bună acumulată în acea zi iar, în schimb, să mă facă să îmi transform gândurile într-un ghiveci de cuvinte şi întâmplări ce vor să izbească în pereţii ce-l ţine prizonier în propria minte. M-am trântit în patul acela ce mi se părea aproape identic cu cel de acasă şi mi-am afundat faţa în perna portocalie şi moale..apoi am inspirat puternic simţind amalgamul parfumurilor noastre. Am vrut să ţip şi nimeni să nu mă audă, am vrut să dau muzica mai tare când a început Akcent - i'm sorry, am vrut să retrăiesc totul din nou şi din nou. Dar mi-am dat seama că acolo nu mai era nimeni, eram doar eu şi perna ce-mi şoptea să mă descarc, să dau drumul ţipătului să-mi curgă şiroaie pe obraz...aşa am şi făcut. Când m-am trezit din euforia şi disperarea ce m-a cuprins, mi-am dat seama că nu eram deloc singură. Ei...se chinuiau să mă facă să zâmbesc, se chinuiau să mă facă măcar să gesticulez ceva. Erau speriaţi, mă priveau neputincioşi cum stau ca o statuie privind în gol fără ca măcar să clipesc. Mi-am dat seama că trebuie să-i fac să creadă că sunt ok. M-am ridicat şi le-am zis că vreau o ţigară şi suc..apoi încetul cu încetul am încercat să-mi revin, să mă ridic şi să mă duc la geam. La cum tremuram ştiam că nu prea sunt şanse, aşa că nu am riscat şi m-am întins în pat lăudându-mi ochii verzi de după plâns. Am zâmbit fals asigurându-i că sunt bine şi am plecat.. Unde? Să-l văd pe Cristu care era nervos şi să încerc să-mi stopez durerea de cap. La sfârşit am ajuns acasă unde am făcut o baie ce vroiam să dureze o viaţă, m-am relaxat şi mi-am făcut planuri optimiste. Mare, ţară, tuns, vopsit, zii de naştere, planuri de amenajare a casei, plimbări cu maşini..toate sunt ordonate în funcţie de planificare în capul meu. A fost o zi ciudată..şi colac peste pupăză mi-am văzut iubirea de acum câţiva ani împreună cu o prietenă de-a mea, totuşi a fost amuzant să-mi aduc aminte de trecut cu ei. Ciao, have fun! (:

Te iubeşte, nu te mai iubeşte..

Viaţa e duuullce! Nu-i adevărat, doar păpam napolitane şi mi se parea totul dulce. După o pauză destul de măricică de scris pe aici, consider că ar fi frumos din partea mea să vă dăruiesc câteva informaţii / scuze...sau nu? Bine, vă zic. Maiestatea mea, după o plimbare mare şi multă cu pe josul a început să se vaite de dureri. A trecut o noapte în care m-am foit de mama focului şi de dimineaţa am sunat-o frumos pe tanti mama să vină de la muncă să dăm o vizită pe la spital. Şi...uite aşa a ajuns Maly în pijamale în patul spitalului cu perfuziile curgând în vene, întrebându-se de ce dracu au făcut aştia spitalele atât de albe în interior. A doua zi am mers -vă daţi seama că mă plictisisem de 'pe jos' şi am luat taxiu- până acasă cu biletul de externare în mână. Şiii, da..m-am operat de apendicită! Yaaay, vroiam să le fac pe toate în viaţă şi uite că am mai tăiat ceva de pe listă. Pot zice că în prima zi de după operaţie eram super adormită şi nu prea ştiam ce fac, deci mi-am invitat vizitatori la mine sub pretextul că am nevoie de sprijin suflesc -ataaa minciunaa!- . Deci...acum trăiesc, sunt ok spre dezamăgirea unora, am revenit la vechile obiceiuri şi vreau să fac rost de bani pentru Tuborg Green Fest. Care mă împrumută? Nimeni? Ce crezi? Ştiam! Revenind...am auzit azi o melodie mişto la radio şi încă o caut. Să zicem si ceva despre titlu? Hai să nu vă las cu ochii în soare, curioşilor.. Iubesc! Şi cred că e a doua oară în viaţă când nu iubesc un animal sau vreo prietena sau plantă -glumesc, nu iubesc plantele...decât trandafirii ROŞI- . Deci da, a venit vara şi mă pot văita în continuare. Apropo, că tot am zis eu de făcutul tuturor în viaţă..ce ziceţi, să-mi fac un tatuaj micuţ şi simpluţ pe mână? *hehe..mă seacă rău gândul asta*. Hai că vă las să vă delectaţi cu o melodie ce o ascult de ieri aproape încontinuu şi mereu mă întreabă mama 'Tu faci zgomotul ăla? Aaaa...păi ce, aia e muzică!?' . Ciao!

Eu, eu, eu!

Neaţa lumeee!! În dimineaţa asta nu m-am trezit în ţipetele nimănui, deci mă simt perfect. Cum e prima zi de şcoală de după vacanţă m-am trezit cu aceeaşi replică în minte cu care am adormit 'Concluzie: îmi bag *cenzurat* în ea de scoală', iar acum mă simt ca în clasa a 8a în ultima săptamă din înaintea vacanţei de vară când stateam numai printr-un parc cu Adeea...şi-mi place. Îmi place chiar prea mult..păcat că nu e aşa, dar tot cu Adeea îmi pierd ziua asta. 

Acum mi-am pus pe youtube o melodie destul de veche şi adevărata, şi mă gândesc că le dau dreptate. Dar cum dracu să-i ţii pe cei dragi aproape când nu mai ştii nici măcar care sunt ăia. Postarea asta vroiam să fie mai lungă dar încep să îmi pierd ideeile de scris acum... Vreeauu, te vreau, te văd, te simt, ţip tare...mă mint. Aşa deci sunt presată de timp, lucru care mi-a dat idei de scris.

Formele de încheiere a unei confersaţii diferă de la persoană la persoană, însă la mine ele sunt diferite în funcţie de sentimentele mele pentru persoana respectivă, şi anume: dacă spun 'pa' înseamnă că sunt supărată şi vreau să dispari mai repede, dacă spun 'adio'  înseamă că nu o să mă mai vezi niciodată -am spus doar o dată adio-, iar 'ciao' este forma de încheiere a unei conversaţii în mod normal. Deci...cam atât azi că o tulesc. Timpul ăsta a dracu nu mă lasă să fac nimic..Ciao! 

Paşte fericit!

Paşte fericit tuturor, dar nu pe câmpia mea! Toată dezordinea din mintea mea şi plapuma aceea de fum înnecăcios începe să se risipească..sau nu. Încep să nu mai ştiu nici eu ce simt, ce vreau sau de ce încă îmi mai pierd vremea pe 'tărâmul' ăsta. Poate că totul se datorează dorinţei mele de a nu lăsa baltă pe nimeni niciodată dar într-o zii o să mi se întorcă toate planurile peste cap şi o să dezamăgesc pe toată lumea -dacă nu am făcut-o încă-. Am făcut multe promisiuni la viaţa mea şi le-am respectat doar pe cele la care nu eram obligată de nimeni să le respect, dar acum e altfel. Acum mă simt un zero barat ce nu poate face nimic. Lumea se schimbă! Toţi din jurul meu pleacă, îşi văd de drumul lor şi-mi promit că nu mă vor uita. Nu ştiu dacă va fi aşa, dar ştiu că fiecare îsi vede de drumul lui. Vreau şi eu să-mi văd de drumul meu, şi totuşi simt că toată lumea se schimbă numai eu nu. Mda, cam aşa cu starea mea din ultima vreme, dar nu cred că interesează pe nimeni viaţa mea -Sau da?-. En fin...se ştie, că azi e despre mine şi prosteala mea. Doar eu vorbesc despre multele mele fobii în timp ce râd de ele şi comentez vremea. Decii....am revenit pe blog, aşa că nu mai scăpaţi de mine, aşa repede. Mi-e dor de verile alea când mă chinuiam să fac lumea să râdă şi le ziceam că e soare afară şi trebuie să zâmbească, dar...o să mă duc eu să fac istorie şi prin alte oraşe cu altă lume.

Sooo...v-a fost dor de mine? NUU! Ştiam ştiam, mulţumesc, nu era nevoie. Cee? Ăăă...la asta nu m-am aşteptat. Revenind la mine, am facut o filmare penibilo-prostească cu Adeea azi ce trebuie să ajungă pe youtube, sau măcar la mine în calculator. S-ar putea să-mi fac laptopul!! Şi...vreau un telefon mobil nou, care se oferă să-mi cumpere unu? Aşa o faptă bună de Paşti? Nimeni? Deaa...eram sigură că nu mă iubeşte nimeni. Cum n-am mai scris de mult m-a şi uitat lumea, blogu şi eu am cam uitat să ţin cursul unei povestiri. Aşa că, la final...cum am rămas fără cuvinte de tastat, va arăt o melodie ce mă obsedează de ceva timp şi vă zic cuvântul cu care v-am obişnuit..Ciao!

Îmi vreau universul înapoi!

Cum în noaptea asta dorm la Deea că e singură acasă *yaaay*, am scris o mică...chestie pe un bloc de desen după ce am terminat sesiunea de bocit pe două melodii. Nu garantez că e cine ştie ce, dar ei i-a plăcut şi a pus câteva fraze pe blogul ei. Sooo...have fun.

Ok.. Au trecut zilele, lunile...vor trece şi anii şi încă voi visa la clipa aceea. De obicei când totul e perfect şi universul e de partea ta nu poţi zâmbi din tot sufletu, pentru că tot găseşti ceva care te face trist. Aveam universul de partea mea şi ce am făcut? Nimic. Nimic de care să fiu mândră. Nu am zâmbit când trebuia, iar acum stau şi tânjesc după clipele alea când lumea era a mea. Degeaba aş urla acum că universul meu tot s-a dus..m-a lăsat baltă. Nu am fost fericită când trebuia. Dar oare o să mai am parte de clipele acelea minunate? Le voi preţui mai mult ca orice, dar mai presus de toate te voi preţui pe tine...dacă ai fi acolo pentru mine. Şi ce dacă tânjesc după clipele fericite, ce dacă încă tânjesc după tine? Tot nu te voi mai avea. Am visat, am sperat ca ăsta să fie doar un coşmar, iar visul acela să fie realitatea.
DAŢI-MI UN VIS!! Pentru că REALITATEA asta mă omoară!
Şi? Ce? Am multe de scris dar nu vreau să termin pixul înainte să te văd din nou. Am văzut multe persoane ce semănau cu tine, şi am lăcrimat, dar nu erau nici pe departe la fel ca tine. Lumea te vrea înapoi, cel puţin lumea mea. Şi cei pe care îi credeai duşmani se întreabă de tine. Unde ai dispărut? Lumea e aici, îţi aclamă numele, te aşteaptă să te întorci. Dacă aş zbura, aş face norii să plângă povestindu-le de tine. Vise, iubire, speranţe, îmi bag pula în ele. Dacă nu eşti aici nimic nu-şi are rostul. Toţi te aşteaptă aici Soare..în universul meu, al tău...al NOSTRU!

Uite pachetul...nu e pachetul!

Aşa deci noroc cu Adeea că mi-a amintit de 'faza cu pachetu' de miercuri *laught*. În ultimul timp încep să am pierderi de memorie şi mă simt ca în prima serie din Cl.. . Deci! Miercuri am ieşit pe afară cu Adeea, şi cum ne plictisisem de parcurile din zonă, am hotărât să mergem în Moghioroş. Toate bune şi frumoase, în 41 nu era nici un controlor -ca de obicei- şi am ajuns acolo. Am intrat în parc, ne-am uitat la chestiile de la tarabele de pe acolo, am mai râs de mersul unuia până am ajuns aproape în mijlocul parcului, unde erau nişte leagăne, un balansoar, nişte bănci şi chestii deastea pentru copii, iar noi cum nu suntem departe de a fi copile, vroiam să ne dăm în așa-zisul balansoar. Abia după am văzut că în dreapta lui era un cuplu foarte drăguţ ce şi-a găsit fix pe banca aia să se lingă *laught*. E funny când comentez de alţii, fără să mă mai gândesc că aşa eram şi eu astă-vară. Am plecat de acolo şi am mers într-un loc mai pustiu să stăm pe bancă şi să ascultăm muzică. Adeei i s-a făcut poftă de o ţigară, iar cum eu nu mai aveam bani, nu aveam ce face doar cu 2 lei *smile*, aşa că şi-a făcut Adeea tupeu să ceară puținilor oameni care treceau pe acolo. Toate numai lapte şi miere, când..trec două babe pe acolo, iar una avea o ţigară la bot şi o meclă gen 'Dispari de aici, obraznico!'. Adeea i-a cerut o ţigară, iar tipa a reacţionat exact invers aşteptărilor noastre 'Bineînţeles, poftim!' şi întinde pachetul. După ce a luat Adeea am văzut că femeia tot ţinea pachetul întins îndreptat cu capătul înspre mine. Am luat frumos o ţigară şi am zis politicos 'Mulţumesc!' iar ea a izbutit să zică un 'Cu plăcere.'. Abia după am observat şi eu şi Adeea că ea defapt avea bricheta în aceeaşi mână şi i-o întindea ei. Am lăsat capul în jos şi îmi venea să intru în pământ. După ce femeia s-a dus mai încolo, am început să râdem şi timp de vreo 5 minute ne-am amuzat pe seama fazei. Asta e...unii oameni profită de bunătatea altora fară să realizeze pe moment. Şi totuşi, ne-am bucurat deplin de Kent-urile lungi oferite de femeie... asta aşa, că e lumea darnică de sărbători! *laught*

Pur şi simplu...te adol!

Cine a zis că viaţa e naşpa dacă nu crezi în ăla de sus? Ok, ok...ştiu că dacă văd unii că nu cred o să rămână cu gura căscată sau o să comenteze, dar ideea e că e problema mea. Şi am ales asta de ceva vreme, doar că nu aveam susţinerea de care aveam nevoie la început, dar apoi am dat şi de persoane ca mine. Sunt fericită, sunt cu adevărat fericită. Pentru prima dată în viaţă m-am mulţumit cu puţin. Abea aştept să o văd pe sis şi să-i dau lanţul ca al meu ce i l-am făcut. Chiar dacă sta doar de revelion, tot îmi convine şi abea aştept să fac lumea să râdă cu ea. Mi-e dor să mă prostesc cu ea ca-n zilele bune. În ultimul timp m-am cam certat cu toată lumea, numai cu ea nu...îmi e de ajuns să ştiu că e undeva acolo şi că se gândeşte la mine, ca să lăcrimez. Probabil nu primesc totul pe tavă aşa cum zice bro, poate unele lucruri ce le vreau nu o să le am vreodată, dar cu toate astea o să fac ce-mi taie capul fără să regret nimic. Ooo da, ooo da...o iubesc pe Dydu a mea!! Deja m-am apucat să fredonez.. Cine zicea că nu mă exprim? Cred că am zis în viaţa mea 'Te iubesc!' de nu pot duce *laught*. Spun că-mi pasă când văd că ceea ce zic îşi are rostul...nu o să mă apuc acum să-i spun şi celei mai indiferente persoane că mie îmi pasă. Câteodată mă simt aşa în plus, de-mi vine să-mi iau gâtul, şi totuşi câteodată mă simt împlinită că am făcut tot ce am putut.Recunosc..nu am o viaţă genială iar bro consideră că.. dacă ar fi fost părintele meu mă bătea non-stop, dar ştiu că nu ar fi făcut-o...aşa mi-a zis şi că nu o să mai fim amici deloc dacă fac unele chestii, şi uite că acceptat destule poate prea multe şi tot suntem*smile*. Şi poate crăciunul e o porcărie care ar trebui sărbătorită cu familia, dar eu aleg revelionu să-l sărbătoresc cu familia ce mi-am creat-o eu, nu soarta. Deci..regulile sunt făcute ca să fie încălcate, aşa că...succes la a face ce vreţi, and Happy New Year!

P.S. Ţineţi-mi pumnii să câştig pariul făcut cu bro..care stă mai mult treaz de revelion *hihihi*.

A venit iarna!

A venit prima ninsoare! Şi? Nu înţeleg de ce toată lumea vrea să ningă odată când afară e însorit şi e o atmosferă de primăvară. Da, se vede că sunt născută vara, şi ador vara..urăsc să mă gândesc la mocirla aia din Bucureşti după o ninsoare. Lăsând asta, am făcut multe în ultimul timp. Să le luăm cronologic, hmm..nu pot să îmi aduc aminte ce am făcut în ordine cronologică. Am văzut Ao No Eorcist că mi-a adus aminte Sayu de el, m-am apucat să vizionez Clannad căruia îi spun 'Cl...' *laught*, mi-am reinstalat ieri windous-ul de vreo 4-5 ori, l-am personalizat şi l-am făcut super drăguţ şi mov iar acum nu mai merge să-mi instalez Messengerul -îmi apare o eroare stupidă mereu- şi acum 10 minute mi-am downloadat discografia Three Days Grace. După ce aseară am dormit la Sayu şi am auzit toată ziua numai melodii japoneze care după a zecea ascultare mi se păreau o sâcâieală pentru ureche, acum mă simt în rai ascultând muzica mea. M-am încăpăţânat cu Sayu şi am zis să ascultăm tot videoclipul de pe youtube Nian Cat, care durează 3 ore si 40 de min. Am ascultat doar jumătate de oră că ne-am pus să ne uităm la Cl... . Am răcit groaznic *sad* iar decurând trebuie să-mi scot amigdalitele şi polipii. Am terminat volumul 3 din seria Sânge Albastru şi mă apucă groaza când mă gândesc cât o să mai dureze până apare volumul 4 în România. Hmm..cam atâtea s-au întâmplat în mare de când nu am mai scris, şi aa.. A venit vacanţa!!! Nu-mi place să mă gândesc la câte teme am pentru semestrul al doilea aşa că mă afund în melodia ăstora de la Three Days Grace. 'Paaaaaaaaaaiiiiiiiinnnnnnnnn!!!'. Am tulit-o la Cl... ,ciao lume!

E viaţa mea..dă dracu vina pe ea!

Zilele frumoase s-au dus, iar acum apar cele superbe. De ce mă mai chinui să gândesc pozitiv nu ştiu..că oricum nu-i pasă nimănui. Mă gândesc că în jumătate de oră tre' să plec la liceu şi îmi scade tot entuziasmul de a trăi. Diriginta e stresantă, ce n-aş da să o am înapoi pe roşcata aia nebună ca dirigintă, măcar aia îmi motiva toate absenţele nu făcea crize la 20 de absenţe. Tot ce mă mai înveseleşte şi pe mine din când în când e bonda mea Tweety. Mă cert cu mama non-stop, nu ştiu ce dracu mai vrea de la viaţa mea, aştept să vină odată vacanţa să mă tund, aştept să văd lumea de care îmi e dor. Azi n-am chef decât să stau în pat cu laptopul pe picioare si cu capul pe perne, dar asta e...riscul meseriei, tre' să-mi pierd vremea la liceu. Cine zicea că e faşcinant? Mai degrabă m-aş muta într-unul mai varză doar ca să fie mai uşor şi cred că asta am să fac, dar întâi mă mai gândesc. Nu suport să stau în clasa asta varză cu 31 de tipe dornice de ceartă şi 2 băieţi prietenoşi, asta nu e viaţă de liceu! Acum, că mai am 20 de minute până să ies din casă profit să îmi usuc şi eu părul. Ciao! Edit când ajung pe acasă.

Edit!
Hmm..vechile prietenii nu se uită niciodată, doar se uzează odată cu timpul. Eu nu vreau să las filmul vieţii să-mi fure din actori, aşa că mă chinui să îi ţin aproape. Zicea Ada că totul are un sfârşit. La mine prefer să fie doar un sfârşit definitiv numit moarte. Şi vom trăi fericiţi până vom putrezi în mormânt nu? Pff, asta da happy-end.. Vreauuu...multe lucruri realizabile şi mai multe nerealizabile. Dacă ar fi să aleg între el şi eu, aş alege el doar ca să ştiu că o să trăiască mai mult..fie şi cu o secundă. Pentru că el merită să trăiască oricum ar trăi, pe când eu nu. Dacă ar vedea Deea ce scriu aici ar şti exact cum mă simt. But...asta e. Viaţă, moarte, fericire, tristeţe..tot aia, dacă nu are nici un rost să dai vina pe altcineva. E viaţa mea, deci dă vina pe ea pentru tot ce fac! Aşa că, noapte bună.

P.S. Ador melodia Adele-Someone like you. Aşa că ascultaţi-o şi voi, deşi sigur o ştiţi *smile*.

Suflet sau dorinţă?

O steaaa! Dap..trecutul prezentul şi probabil şi viitorul meu are legatură cu cel puţin o stea. De ce o stea? Înainte, când vedeam acea stea, eram doar o fetiţă faşcinată de frumuseţea vieţii şi zâmbeam trăindu-mi clipa. Nu ştiam ce e timpul şi ce urme lasă schimbările făcute de el. Doar zâmbeam.. Apoi am aflat câteva lucruri esenţiale ce le conţine viaţa, m-am uitat la steaua mea mereu acolo pentru mine şi am lăcrimat până mi-au îngheţat lacrimile pe faţă iar hohotele plânsului s-au risipit în tăcerea nopţii. Nu puteam evita adevărul şi faptul că eram devină. Da, oricine face greşeli, dar unii se mai şi opresc din asta pentru a lua o pauză. Acum...mă uit la steaua mea şi mă gândesc în propria melancolie. E sufletul lui sau dorinţa mea? E sufletul lui din cauza dorinţei mele? E doar el? E doar dorinţa mea? E dorinţa mea de a da timpul înapoi? Sau poate e doar...destinul meu reflectat pe cea mai apropiată stea. Ea e steaua mea! Iar eu sunt.. ghinionul sau norocul, iadul sau raiul, fericirea sau suferinţa ta, sau poate sunt doar o frunză căzătoare din pomul vieţii.

Şi plutesc, plutesc uşor
Fără să cad sau să zbor,
Fără să risc şi să cobor;
Sunt doar un om.

Well, Maly vă urează un..
Bun venit pe Steaua Mea!
Unde viaţa este moartă, iar fericirea este doar un vers.

Eu, eu, eu... Taci!

Hey! Tot eu is aici, în faţa laptop-ului cu gândurile împraştiate şi viaţa fărâmată. Înainte ziceam cu Dydu că vieţiile noastre sunt nişte filme de Hollywood dar acum s-au transformat în nişte drame siropoase în care suntem personaje principale şi vrem să ne aruncăm în faţa tramvaiului. Acum sunt cu nervii la pământ şi fiecare părticică din corpul meu suspină şi cere afecţiune. Urăsc când lumea mă urăşte fără să înţeleagă că oamenii fac şi greşeli, mai ales eu...care niciodată nu am fost hotărâtă de ceva până nu am descoperit cât de mult înseamnă pentru mine. Nu-mi place să ştiu că cine ieri mă iubea, azi mă urăşte şi încearcă să mă uite. Poate şi eu încerc să uit şi să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, dar nu pot aşa bine. Am ajuns să dau replici dure persoanelor care probabil ţin câtuşi de puţin la mine şi să mă îndoiesc că o să mă mai iubească cineva vreodată..le zic tuturor 'Într-o zi mă vei urâ chiar dacă acum îmi zici că nu poţi fi nici măcar supărat pe mine' pentru că aşa e. Oamenii fac greşeli, şi câteodată e prea târziu să mai poţi face ceva sau să dai timpul înapoi. Omul învaţă din greşeli, dar când greşeşte nu învaţă, deabea după realizează. Şi...s-au dus zilele alea când cântam ca nebuna cu Dydu prin tramvaie ' I'm special and you know it...and we know it, and i know it, lalala ' . Asta e acum, deşi nu mai pot face nimic şi urăsc sentimentul că sunt legată de mâini şi de picioare, o să mă abţin din a mai face ceva ce apoi probabil o să regret. Cred că o să-mi fac un tatuaj cu numele surorii mele -merită la câte a făcut pentru mine- sau un înger negru căzut din iad ca să înveţe să iubească. Vreau să mor, dar cum el -şi mă refer la un alt el- mi-a zis că eu merit ceva mai bun dar trăieşte pentru mine, şi eu voi trăi prefăcându-mă cât pot de mult că sunt în culmea fericirii. Ciao, but you know how much i need you now, like this song 'i need you more, i need you more..uuu baby i need you more'.

Sunt nehotărâtă!

Well...a început a doua săptămână de liceu! Fuck.. Nu vroiam, deşi e amuzant. Într-un fel vroiam să stau şi să-mi trăiesc viaţa fără reguli şi griji, cu alte cuvinte mai vroiam vacanţă. Lumea consideră că nu are rost să scriu aici, dar..pe lângă faptul că mă face happy că am reuşit să fac şi eu ceva în viaţa mea plictisitoare, vreau să le arăt celor care vor să dispar că mai trăiesc şi încă prea bine. Acum ceva zile mi-am luat telefon -în sfârşit!-, un Nokia N97 Mini, exact cum mi-a recomandat vechiul meu subiect de discuţii, Giga. Acum mă gândesc la ce mi-a zis sis -Dydu- sâmbătă şi la faptul că i-am promis că o să fac ceva ce am realizat că nu pot. M-am gândit mult şi bine la faptul că sunt vinovată de suferinţa ei şi totodată consider că i-am deschis ochii. Acum mai urmează să o combin cu bro <3 şi sper să fie totul bine. M-am gândit la multe în ultimul timp dar degeaba, pur şi simplu nu găsesc soluţii..decât să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat şi eu nu ştiu nimic. Dar e greu..şi în general spun lucrurilor pe nume, but asta e. Dacă nu se va întâmpla nimic din ce vreau, ori o să-i dau dreptate lu' Dydu, ori o să tac şi o să înghit în sec. Nu ştiu ce să fac. Mi-e dor de zilele când veşnica mea problemă era ' Cu ce mă îmbrac azi? ' şi nu era totul atât de complicat. Vorba Adeei ' Aşa sunt oamenii, îi ajuţi apoi îţi dau cu şutul şi când le aduci aminte ce ai făcut pentru ei ori găsesc scuze ori pleacă'. Vreau o pauză! Vreau să fiu singură acasă şi să dau cel mai mare party, sau să mai merg în cimitir şi să o ard pe acolo cu gaşca toată noaptea. Ehh, vremurile trec. Inspir, expir şi mi-e dor.
Iar ca să nu închei oricum îi amintesc lu' Alecu că-l iubesc, şi aşa zicea că eu nu prea aduc vorba de asta *smile*. Ciao!

Neaţa viaţă!

M-am întors pentru o dimineaţă cu faţa la viaţă şi i-am zâmbit. Ea e dulce, genul ăla de dulceaţă de care nu te vei plictisi niciodată. Ea a mers mai departe când eu mi-am dorit să se oprească, ea mi-a zâmbit când eu am plâns, ea mi-a arătat ce înseamnă să trăieşti şi că nu totul se rezumă la supravieţui.
Vreau să sar în sus de fericire sau doar de nebuneală, vreau să mai adorm pe balansoar, vreau să o mai văd pe Sayu odată înainte să nu o mai văd deloc, vreau să mai râd odată cu lacrimi uitându-mă la skateri, imaginându-mi cum au o bere în mână şi burta mare cu o cămaşă ce se rupe pe ei şi dansează pe manele *laught*, vreau să mai ies cu Cleionaş şi Gâsculiţa şi să ţipăm una după alta în timp ce ne facem poze sau să cântăm 'Şi plouă plouă plouă peste inima mea!!' când începe să picure, vreau să mai stau în patul ăla cu mel 'Simple Plan-save you' la telefon până la 6 dimineaţa vorbind despre obsesiile mele acute, vreau să zâmbesc din nou ca un copil şi toată lumea să mă bage în seamă, aş mai vrea toate astea înainte să uit persoanele pe care le-am iubit. Dar...asta e, nu se întâmplă mereu aşa cum vreau. Acum delectaţivă cu melancolia mea, ciao!

Voltaj~ vara trecută

Te-am găsit!

Ştii, în timp ce stateam în tramvai sprijinită de o bară epică şi admirând parcurile pline de chicotele copiilor mă gândeam la oameni. Da, oameni! Oamenii sunt ciudaţi..uneori cauţi acul în carul cu fân şi dai peste un inel ruginit. Nu-ţi poţi da seama niciodată de fiecare minciună a unei persoane, iar când realizez că bătea apropouri despre care se presupunea să nu ştii nimic îţi pare rău că nu ţi-ai dat palme la momentul potrivit. Poţi citi gânduri, dar asta se bazează pe cunoştinţele tale despre persoana respectivă, nu de vreo teorie sau nu ştiu ce dar aparte. Eu pot să-mi dau seama în mare când sunt minţită dar de la unele persoane nu pot să înţeleg sentimentele. E ca şi cum aş citi pe faţa lor dreptate şi tot odată nevinovăţie. Lumea nu se schimbă. Cei ce ieri îşi doreau să moară n-o să-şi dorească azi să trăiască doar pentru că preţ de câteva ore au râs şi au aflat ce înseamnă defapt viaţa. Sunt geloasă. Nu ştiu de ce mi-a venit să scriu asta, dar de fiecare dată când lumea la care ţin se întoarce să 'zâmbească' altcuiva mă simt în plus pe faţa pământului. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu lăsată baltă pentru ceva mai nou şi mai bun, aşa am realizat că trebuie să fiu în fiecare zi din ce în ce mai bună. Dar pentru ce? În modul ăsta nu o să mă cunoască nimeni cu adevărat. Probabil nu sunt plictisitoare, probabil m-aş distra testându-mi nepăsarea pe lume, dar nu aş avea nimic de câştigat. Mi-e dor de...trecut, dar parcă mai bine e în prezent. Azi am lăsat în urmă un trandafir ce se va vesteji odată..m-am uitat în urmă dar nu mi-a păsat. Până la urmă, asta mi s-a întâmplat şi mie nu? Dar, l-am strans de mână şi am zâmbit..acelaşi zâmbet inocent şi dulce ca o acadea. Nu voi şti niciodată ce-mi rezervă viitorul, dar momentan vreau să trăiesc prin săruturi, râsete, zâmbete inocente şi adevăruri ascunse. Se poate trăi şi aşa..pot uita pentru câteva clipe de melancolie, mai ales când trece un biciclist prin spatele meu strigându-şi nebunia momentului. Ciao, dar n-ai scăpat de mine!

Hey, lume!

Neaţa all! În ultimul timp am fost mai mult ocupată de viaţa mea şi am cam uitat de bloguleţul meu fidel care mă aşteaptă mereu cu braţele deschise, spre deosebire de lumea din jur. Ce am mai făcut? Păi..am frecat...'ştii tu, măsuţele alea de şah de la intrarea pe unde intri ca să ieşi' -cea mai tare frază ever-. Şi şi şi, mi-am trăit viaţa cu...lumea. Încep să socializez şi eu din ce în ce mai mult, atunci când trebuia să fac asta nu o faceam, dar îmi iau revanşa acum. Lume nouă, familie nouă, hobbi-uri din ce în ce mai noi şi prezent fără legătură cu trecutul, cam asta începe să fie viaţa mea. Conştientizez faptul că trecutul va fi mereu acolo într-un locuşor ascuns şi în toate caietele din camera mea, dar e trecut, şi trebuie lăsat în urmă ca să-mi pot trăi prezentul. Îmi pare deasemenea rău şi pentru faptul că prietenii pe care îi aveam odată şi îmi zicea mama că sunt nişte prieteni adevăraţi, îmi dau cu piciorul când descoperă că există şi persoane mai interesante şi agreabile decât persoana mea...dar vorba Babyţei mele 'Fiecare şut în fund e un pas înainte' *smile*. Şi..o să-mi fie dor, dar parcă mai mult îmi doresc să trăiesc ca astăzi. Am văzut toate episoadele apărute din Pretty Little Liars, mi-a venit şi a treia carte pe care trebuie să o citesc după ce o termin pe a doua. Iar astăzi, adică ieri la 2 noaptea am descoperit un serial interesant ce se numeşte Lie To Me, despre un tip care ştia dacă lumea minte după expresiile faciale şi o să învăţ destul de multe lucruri interesante despre oameni de acolo. Azi am purtat lănţişorul, acel lănţisor pe care încă îl am la gât şi pe care l-am luat împreună cu Sayu de la Nijikon. Ştiu că l-am purtat decât în noaptea aia bestială la concertul Guild din club *i feel proud* şi nu îmi vine să-l mai dau jos de la gât niciodată. But, încă sunt aici să-mi trăiesc sentimentele şi să le exprim în propriul mod. Deci, lie to me because..i love you anyway. Ciao!

Mă ştiai?

Tocmai ce ascultam melodia şi mi-am amintit.. Mă ştiai? Posibil să da. Mă auzeai? Cu siguranţă nu! Erai mult prea preocupată de lumea din jurul tău, de el, sau poate de nimic. Ţi-a păsat vreodată în viaţă de ceva? Dacă da, atunci cu siguranţă e vorba doar de un animal. Ai putea fi mai preocupată de orice altceva decât ceea ce trebuie. Aşa că mă întrebam..cum aş putea avea încredere în ceva ce deja m-a lăsat baltă odată? Cum aş putea regreta ceva ce urmează să fac? Cum aş putea să uit? Sunt ca un fir de iarbă rupt, m-am uscat, nu mă mai poţi repara. Cum pot trăi cu gândul că poate chiar ai realizat şi îţi pare rău? Nehotărâtă şi posomorâtă, cred că aş trăi mai bine aşa cum sunt acum.

Evanescence Everybody's Fool

Şi poate că aşa eşti..
Dar nici eu nu te mai cunosc.

Apus...seara..noapte..moarte

Nu stiu ce dracu v-a apucat pe toti acum. Stiu ca ma urati dar luati-o si voi mai incet sa nu va suprasolicitati. Chiar nu inteleg. Si tu? Te credeam ok, ziceam ca nu conteaza daca e o pasa mai proasta, trecem si peste asta si ne traim viata in continuare dar defapt mi-am dat seama ca vrei sa ti-o continui fara mine si pana acum tot ce ai facut a fost de fatada sa creada lumea ca esti buna. Uite ca tot ce ai facut m-a distrus mai mult, m-a pus intr-o lumina proasta, pe cand tu esti centrul universului. Un centru dragalas si bun care incearca sa se fereasca de o scorbie -adica eu-. Pur si simplu daca vrei sa faci ceva doar fa-o, nu te mai preface ca-ti pasa atata timp cat tu nu vezi nici ce se intampla in jurul tau. Nu te mai preface ca nu vroiai sa se intample asta, nu te mai interesa de mine. Daca m-ai lasat balta, nu ma mai intreba daca m-am suparat, nu face decat sa-mi adanceasca rana. Uraste-ma si gata, desi nu stiu ce ti-am facut, lasa-ma pe mine sa par scorpia in timp ce tu iti traiesti viata roz -scarbos de roz-. Si da, mai scuteste-ma ca deja mi-e greu sa uit tot, inclusiv interiorul acelei masini cu becul stalpului intrandu-mi in ochi, nu vreau sa mai trebuiasca sa uit si comportamentul tau ipocrit de dupa ce m-ai lasat balta. Adio raza de soare, welcome intuneric si cer innorat!