E viaţa mea..dă dracu vina pe ea!

Zilele frumoase s-au dus, iar acum apar cele superbe. De ce mă mai chinui să gândesc pozitiv nu ştiu..că oricum nu-i pasă nimănui. Mă gândesc că în jumătate de oră tre' să plec la liceu şi îmi scade tot entuziasmul de a trăi. Diriginta e stresantă, ce n-aş da să o am înapoi pe roşcata aia nebună ca dirigintă, măcar aia îmi motiva toate absenţele nu făcea crize la 20 de absenţe. Tot ce mă mai înveseleşte şi pe mine din când în când e bonda mea Tweety. Mă cert cu mama non-stop, nu ştiu ce dracu mai vrea de la viaţa mea, aştept să vină odată vacanţa să mă tund, aştept să văd lumea de care îmi e dor. Azi n-am chef decât să stau în pat cu laptopul pe picioare si cu capul pe perne, dar asta e...riscul meseriei, tre' să-mi pierd vremea la liceu. Cine zicea că e faşcinant? Mai degrabă m-aş muta într-unul mai varză doar ca să fie mai uşor şi cred că asta am să fac, dar întâi mă mai gândesc. Nu suport să stau în clasa asta varză cu 31 de tipe dornice de ceartă şi 2 băieţi prietenoşi, asta nu e viaţă de liceu! Acum, că mai am 20 de minute până să ies din casă profit să îmi usuc şi eu părul. Ciao! Edit când ajung pe acasă.

Edit!
Hmm..vechile prietenii nu se uită niciodată, doar se uzează odată cu timpul. Eu nu vreau să las filmul vieţii să-mi fure din actori, aşa că mă chinui să îi ţin aproape. Zicea Ada că totul are un sfârşit. La mine prefer să fie doar un sfârşit definitiv numit moarte. Şi vom trăi fericiţi până vom putrezi în mormânt nu? Pff, asta da happy-end.. Vreauuu...multe lucruri realizabile şi mai multe nerealizabile. Dacă ar fi să aleg între el şi eu, aş alege el doar ca să ştiu că o să trăiască mai mult..fie şi cu o secundă. Pentru că el merită să trăiască oricum ar trăi, pe când eu nu. Dacă ar vedea Deea ce scriu aici ar şti exact cum mă simt. But...asta e. Viaţă, moarte, fericire, tristeţe..tot aia, dacă nu are nici un rost să dai vina pe altcineva. E viaţa mea, deci dă vina pe ea pentru tot ce fac! Aşa că, noapte bună.

P.S. Ador melodia Adele-Someone like you. Aşa că ascultaţi-o şi voi, deşi sigur o ştiţi *smile*.

Suflet sau dorinţă?

O steaaa! Dap..trecutul prezentul şi probabil şi viitorul meu are legatură cu cel puţin o stea. De ce o stea? Înainte, când vedeam acea stea, eram doar o fetiţă faşcinată de frumuseţea vieţii şi zâmbeam trăindu-mi clipa. Nu ştiam ce e timpul şi ce urme lasă schimbările făcute de el. Doar zâmbeam.. Apoi am aflat câteva lucruri esenţiale ce le conţine viaţa, m-am uitat la steaua mea mereu acolo pentru mine şi am lăcrimat până mi-au îngheţat lacrimile pe faţă iar hohotele plânsului s-au risipit în tăcerea nopţii. Nu puteam evita adevărul şi faptul că eram devină. Da, oricine face greşeli, dar unii se mai şi opresc din asta pentru a lua o pauză. Acum...mă uit la steaua mea şi mă gândesc în propria melancolie. E sufletul lui sau dorinţa mea? E sufletul lui din cauza dorinţei mele? E doar el? E doar dorinţa mea? E dorinţa mea de a da timpul înapoi? Sau poate e doar...destinul meu reflectat pe cea mai apropiată stea. Ea e steaua mea! Iar eu sunt.. ghinionul sau norocul, iadul sau raiul, fericirea sau suferinţa ta, sau poate sunt doar o frunză căzătoare din pomul vieţii.

Şi plutesc, plutesc uşor
Fără să cad sau să zbor,
Fără să risc şi să cobor;
Sunt doar un om.

Well, Maly vă urează un..
Bun venit pe Steaua Mea!
Unde viaţa este moartă, iar fericirea este doar un vers.

Eu, eu, eu... Taci!

Hey! Tot eu is aici, în faţa laptop-ului cu gândurile împraştiate şi viaţa fărâmată. Înainte ziceam cu Dydu că vieţiile noastre sunt nişte filme de Hollywood dar acum s-au transformat în nişte drame siropoase în care suntem personaje principale şi vrem să ne aruncăm în faţa tramvaiului. Acum sunt cu nervii la pământ şi fiecare părticică din corpul meu suspină şi cere afecţiune. Urăsc când lumea mă urăşte fără să înţeleagă că oamenii fac şi greşeli, mai ales eu...care niciodată nu am fost hotărâtă de ceva până nu am descoperit cât de mult înseamnă pentru mine. Nu-mi place să ştiu că cine ieri mă iubea, azi mă urăşte şi încearcă să mă uite. Poate şi eu încerc să uit şi să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, dar nu pot aşa bine. Am ajuns să dau replici dure persoanelor care probabil ţin câtuşi de puţin la mine şi să mă îndoiesc că o să mă mai iubească cineva vreodată..le zic tuturor 'Într-o zi mă vei urâ chiar dacă acum îmi zici că nu poţi fi nici măcar supărat pe mine' pentru că aşa e. Oamenii fac greşeli, şi câteodată e prea târziu să mai poţi face ceva sau să dai timpul înapoi. Omul învaţă din greşeli, dar când greşeşte nu învaţă, deabea după realizează. Şi...s-au dus zilele alea când cântam ca nebuna cu Dydu prin tramvaie ' I'm special and you know it...and we know it, and i know it, lalala ' . Asta e acum, deşi nu mai pot face nimic şi urăsc sentimentul că sunt legată de mâini şi de picioare, o să mă abţin din a mai face ceva ce apoi probabil o să regret. Cred că o să-mi fac un tatuaj cu numele surorii mele -merită la câte a făcut pentru mine- sau un înger negru căzut din iad ca să înveţe să iubească. Vreau să mor, dar cum el -şi mă refer la un alt el- mi-a zis că eu merit ceva mai bun dar trăieşte pentru mine, şi eu voi trăi prefăcându-mă cât pot de mult că sunt în culmea fericirii. Ciao, but you know how much i need you now, like this song 'i need you more, i need you more..uuu baby i need you more'.

Sentimente îngropate

Mi-am adus aminte că pe 29 septembrie am făcut o poezie, nu am mai făcut de mult una aşa că nu e vina mea că dacă nu e prea reuşită..Delectaţi-vă cu melancolia mea!

Sunt iadul tău
Sunt visul tău
Sunt viaţa ta,
Nu mă uita.

Oricât am plâns,
Şi m-am ascuns
Nu voi uita,
Privirea ta, minciuna ta

Paşesc pe apa
Nu am nevoie de barcă,
Prin lume mă scufund
În gânduri mă afund

Chiar dacă am plecat
Îţi spun, nu am uitat
Şi-n zori de zi
Când mă voi trezi
Voi descoperi..
Lumea de cristal,
În cioburi de porţelan

Mai bine plec,
Nu am uitat.
Sufletu-mi ai dărâmat,
La pământ m-am prabuşit
Şi-n inimă tu ai lovit

Mai bine cânt
Şi mă descarc,
Şi cu ideea eu mă-npac..
Mai bine tac,
Şi mă ascund..
În viaţă am un loc secund.

Eu am plecat
Şi te-am lăsat,
O melodie ţi-am cântat,
Ca să nu uiţi
Unde s-ascunzi
Sentimentele uitate,
Între lacrimi îngropate.

Uite steaua mea!

Nu credeam că o sa zic asta vreodată, dar mi se potriveste ca o mănuşă faza cu 'Lie to me, because i love you anyway'. Well, ieri am fost la concert în The Silver Church..a fost bestial! HITT e super tare şi pentru jumatate de oră m-a făcut să uit pe ce lume trăiesc, apoi a început cu melodiile melancolice la pian şi m-am apucat să bocesc pe umărul lu' Sayu, vorba ei 'Tipu are experienţă' *laught*. A fost funny dar mi-a fost ciudă că nu am putut să mă bucur cu adevărat de concert. Şi ziceam cu ea 'Vremurile alea au trecut, dar noi suntem încă aici să ne distrăm' dar se aplica statusul meu ' Sick of crying, tried of trying...Yes, i'm smiling! But inside, i'm dying'. Şi...nu-mi vine să cred că sunt atât de proastă, am mai fost eu blondă şi până acum..dar deja m-am săturat. Îmi vin în minte versurile la o melodie pe care o ascultam aseară şi azi "Iar atunci când eu adorm gându' îmi fuge tot la tine/ M-am supărat ca prostu', câteodată nu-mi văd rostu'/ Şi totuşi viaţa fară tine e un monstru" sau "Pe tine nu te las, pe tine te ţin strâns/ Şi n-am să uit atunci când pentru prima oară ai plâns/ Iar eu am râs şi te-am ţinut în braţe/ Şi chiar pe bune am zis că n-o să-ti dau speranţe false/ Şi iubirea n-o să atârne doar de aţe/ Chiar dacă alţii n-o să vrea şi barfesc ca nişte ţaţe/ Dar pe tine nu te atinge nimeni cu nimic/ Că aş face rău de la mare pan' la mic". Mă rog, nu mai vorbesc despre prostia mea că încep să gândesc negativist. Well, în ultimele două nopţi nu am dormit acasă..prima noapte adică vineri la Sayu de am adormit la 4 şi azinoapte la Mădălina (o tipă cu scrumieră de pe insula Pula şi wisky pe care scria tot numele insulei, când o întrebam ce a băut zicea 'Pula!!' *laught*). Azinoapte ne-am plimbat de vreo 3 ori până în Bucureştii Noi şi înapoi cu taxiul, am fost şi prin Herastrău şi am ajuns acasă la tipă la vreo 4 jumate şi am adormit la 5 şi ceva. P.S. are nişte căţeluşi mici pufoşi şi adorabili, dar te latră dacă îi deranjezi când stau pe perna ta *smile*. Tocmai am observat că m-a tăguit HITT într-o poză pe fb şi am dansat cu căţeaua de bucurie. Mi-e dol de sormea, mi-e dor de Mădă, mi-e dor de vărămiu, mi-e dor de Tweety până când şi de Astro cred că îmi e dor (îmi place să-i fac poze cu Tweety). Mi-e dol de....multe persoane. Dar îi pasă cuiva? No...Hai ciao, v-am lasat cu tristeţea mea mută că am chef de un horror sau o dramă -parcă nu îmi ajunge viaţa mea-.

Un fel de...aceeaşi eu!

Hey! Mi-am adus aminte că i-am rămas datoare lu' Cleionaşul meu iubit cu o aşa zisă 'preluare de leapşă'. Deci, o să vă onorez cu 15 lucruri despre mine..Genial no?!

1. Eu...păi, nu prea ştiu cu ce să încep. Odată aş fi zis vorba Adei 'Îmi place viaţa când se zgâlţâie maşina' but, acum zic că..îmi place să trăiesc, să iubesc, să zâmbesc, să mă prefac, să ador, să mă înţeleg bine cu toată lumea şi totodată cu nimeni.
2. Sunt nebună. Nebună în sensul meu, într-un sens unic. Câteodată -de cele mai multe ori- când merg pe stradă cu vreo prietenă şi e aglomeraţie ori dau cu palma la fund unui tip, ori dau cu piciorul unei sacoşe, ori dau un cot în gură cuiva, ori ating pe cineva în 'zona nepermisă' din greşeală. Şi recunosc, asta nu se întâmplă numai în aglomeraţii *smile*.
3. Ador chestiile ciudate şi persoanele. De exemplu azi am cunoscut o tipă super care zici că are personalităţi multiple împărţite pe perioade de timp. Şi fiecare personalitate şi amintire a lăsat câte o urmă pe corpul ei. Are un tatuaj cu un liliac care se presupune a fi un înger căzut, are tăieturi pe mâna stângă, dar aproape toate sunt acoperite de acel liliac. Are un tatuaj cu 'La Vie En Rose' pe mâna dreaptă care e superb! E tunsă super ciudat şi joacă în filmul 'Ghost Rider 2'. Nu mai am cuvinte pentru personalitatea ei complicată şi tot odată prea simplă.
4. Iubesc muzica şi tot ce ţine de ea. Când descopăr o melodie nouă -pentru că tot ce e nou trece întâi pe la mine- şi îmi place, o ascult până îmi înnebunesc părinţii cu ea..iar după ce mă plictisesc de ea o aud pe toate telefoanele sau chiar la tv. Cred că e de ajuns propoziţia precedentă pentru a da de înţeles că sunt obsedată de muzică.
5. Ador să fiu adorată şi urăsc să fiu minţită. Acum, ştiu că sunt minţită dar totodată şi adorată. Nu ştiu ce să fac în privinţa asta, dar mă chinui să accept realitatea aşa. Până nu mă îmbăt şi îi dau dracu pe toţi apoi când mă trezesc singură o iau de la început.
6. Mi-e ciudă. Mi-e ciudă mereu când îmi pierd vechii prieteni pentru alţii. Mi-e ciudă când sunt criticată şi comparată cu alte persoane mai bune. Ok frate, sunt mai bune şi? Ce propui? Eu oricum nu o să mă schimb niciodată pentru că aşa vor muşchii lu bunicăta.
7. Urăsc când sunt lăsată baltă sau dată la o parte din 'diferite cauze'.
8. Am fost vopsită în muulte culori. Cu ce să încep? Blondă, albastră, verde, mov, roşie, iar acum sunt un şaten spre roşcat.
9. Am piercing în limbă, and i love it. Am avut vară trecută în buză şi mi-am zis că vara asta îmi fac în limbă, şi aşa am şi făcut. Tipele ziceau să-mi fac şi în sprânceană, dar mă mai gândesc până la vară *smile*.
10. Sunt o leoaică narcisistă şi mândră de asta. Eu sunt grozavă şi specială, iar restul trebuie să mă aprecieze aşa cum trebuie.
11. Am ochii verzi şi încă mi se mai spune 'blondo'...because, sunt o aeriană care se împiedică de orice.
12. Am muulte jurnale, dintre care doar unul terminat..and i'm so proud. Pe restul le-a găsit mama *sad* aşa că nu am mai scris în ele.
13. Am un LG GU230 de un an şi îl iubesc şi ştiu că şi el mă iubeşte. Doar l-am scăpat în apă şi tot mai merge *smile*. Şi my darling, Nokia N97 Mini adoratul meu de 2 zile care sper să nu mă lase nici el la greu.
14. Adol acadelele! Iubesc îngheţata şi cerealele şi...căpşunile, şi şi şi am alergie la pisici. *laught*
15. Am avut ochelari timp de o săptămână acum 2 ani -parcă-, apoi i-am spart din 'greşeală' -m-am împiedicat şi am dat cu ei în umărul unei fete-. Am avut lentile de contact albastre până când mi-am dat seama că tot mai frumoşi sunt ochii mei px.
Şi ultimul lucru bonus de la mine..
16. Fumez de un an -de la my b-day, genială zi- şi sunt mândră că am reuşit să 'mă las' 3 luni. Acum, la liceu, nu ai cum să nu fumezi, but..vreau să mă las -detot de data asta-.
Asta-s eu în câteva cuvinte. Vrei mai mult? Cunoaşte-mă! Ciao px.

Sunt nehotărâtă!

Well...a început a doua săptămână de liceu! Fuck.. Nu vroiam, deşi e amuzant. Într-un fel vroiam să stau şi să-mi trăiesc viaţa fără reguli şi griji, cu alte cuvinte mai vroiam vacanţă. Lumea consideră că nu are rost să scriu aici, dar..pe lângă faptul că mă face happy că am reuşit să fac şi eu ceva în viaţa mea plictisitoare, vreau să le arăt celor care vor să dispar că mai trăiesc şi încă prea bine. Acum ceva zile mi-am luat telefon -în sfârşit!-, un Nokia N97 Mini, exact cum mi-a recomandat vechiul meu subiect de discuţii, Giga. Acum mă gândesc la ce mi-a zis sis -Dydu- sâmbătă şi la faptul că i-am promis că o să fac ceva ce am realizat că nu pot. M-am gândit mult şi bine la faptul că sunt vinovată de suferinţa ei şi totodată consider că i-am deschis ochii. Acum mai urmează să o combin cu bro <3 şi sper să fie totul bine. M-am gândit la multe în ultimul timp dar degeaba, pur şi simplu nu găsesc soluţii..decât să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat şi eu nu ştiu nimic. Dar e greu..şi în general spun lucrurilor pe nume, but asta e. Dacă nu se va întâmpla nimic din ce vreau, ori o să-i dau dreptate lu' Dydu, ori o să tac şi o să înghit în sec. Nu ştiu ce să fac. Mi-e dor de zilele când veşnica mea problemă era ' Cu ce mă îmbrac azi? ' şi nu era totul atât de complicat. Vorba Adeei ' Aşa sunt oamenii, îi ajuţi apoi îţi dau cu şutul şi când le aduci aminte ce ai făcut pentru ei ori găsesc scuze ori pleacă'. Vreau o pauză! Vreau să fiu singură acasă şi să dau cel mai mare party, sau să mai merg în cimitir şi să o ard pe acolo cu gaşca toată noaptea. Ehh, vremurile trec. Inspir, expir şi mi-e dor.
Iar ca să nu închei oricum îi amintesc lu' Alecu că-l iubesc, şi aşa zicea că eu nu prea aduc vorba de asta *smile*. Ciao!

Ţi-am zis azi că mă iubesc?

Dap, mă iubesc! De ce? Pentru simplul fapt că dau impresii greşite despre mine dar tot odată supelbe. Şi da, ştiu că aproape toată lumea care mă cunoaşte ar crede că sunt în stare de aproape orice 'Nu te-ai sinucide' şi este adevărat într-un fel. În viaţa mea superbă de zi cu zi nici nu prea m-aş gândi la varianta asta, dar depresiile nu se pun. Lista continuă, adică dacă mâine mă apuc să-i spun lumii că m-am drogat pentru prima oară m-ar crede, ceea ce e amuzant. De parcă fata asta inocentă nu ar avea limite. Există doar o persoană în viaţa mea care mă cunoaşte cu adevărat, care m-a văzut plângând după ce am pierdut şi zâmbind după ce am câştigat şi ce mi-a zis în legătura cu asta? 'Dacă asta au ei impresia despre tine, lasă-i că nu sunt demni să te cunoască.' Probabil că are dreptate, dar...ea îmi ştie cel mai bine limitele şi fiecare părticică a vieţii, iar la început nu avea impresii despre mine pentru că eram prea mici. Îmi place totuşi viaţa fară restricţii în care trăiesc şi vântul de pe bloc bătându-mi în faţă în timp ce eram pe cale să fim văzute. Nu ştiu ce să cred. Bazaconiile gen 'pe el trebuie să-l înveţi despre tine, nu-l lăsa să creadă ce vrea' sau celelalte 'nu e primul care crede ce vrea şi nici ultimul..găseşte pe cineva pentru care merită efortul' . Şi până la urmă nu-mi prea pasă, lumea trăieşte din impresii, fiecare persoană are impresia că e centrul universului chiar dacă nu e aşa. Eu sunt eu, şi nu mă va descoperi cineva atât de bine precum pretinde. Vreau să trăiesc, vreau să o fac lată încă odată, vreau să iubesc, vreau să zâmbesc, vreau să mă crezi pe bune când îţi zic că am nevoie de persoana inocentă ce se ascunde sub tricourile largi. Pentru moment simt că te iubesc! Dar poţi să nu mă crezi...Ciao!

Neaţa viaţă!

M-am întors pentru o dimineaţă cu faţa la viaţă şi i-am zâmbit. Ea e dulce, genul ăla de dulceaţă de care nu te vei plictisi niciodată. Ea a mers mai departe când eu mi-am dorit să se oprească, ea mi-a zâmbit când eu am plâns, ea mi-a arătat ce înseamnă să trăieşti şi că nu totul se rezumă la supravieţui.
Vreau să sar în sus de fericire sau doar de nebuneală, vreau să mai adorm pe balansoar, vreau să o mai văd pe Sayu odată înainte să nu o mai văd deloc, vreau să mai râd odată cu lacrimi uitându-mă la skateri, imaginându-mi cum au o bere în mână şi burta mare cu o cămaşă ce se rupe pe ei şi dansează pe manele *laught*, vreau să mai ies cu Cleionaş şi Gâsculiţa şi să ţipăm una după alta în timp ce ne facem poze sau să cântăm 'Şi plouă plouă plouă peste inima mea!!' când începe să picure, vreau să mai stau în patul ăla cu mel 'Simple Plan-save you' la telefon până la 6 dimineaţa vorbind despre obsesiile mele acute, vreau să zâmbesc din nou ca un copil şi toată lumea să mă bage în seamă, aş mai vrea toate astea înainte să uit persoanele pe care le-am iubit. Dar...asta e, nu se întâmplă mereu aşa cum vreau. Acum delectaţivă cu melancolia mea, ciao!

Voltaj~ vara trecută

Te-am găsit!

Ştii, în timp ce stateam în tramvai sprijinită de o bară epică şi admirând parcurile pline de chicotele copiilor mă gândeam la oameni. Da, oameni! Oamenii sunt ciudaţi..uneori cauţi acul în carul cu fân şi dai peste un inel ruginit. Nu-ţi poţi da seama niciodată de fiecare minciună a unei persoane, iar când realizez că bătea apropouri despre care se presupunea să nu ştii nimic îţi pare rău că nu ţi-ai dat palme la momentul potrivit. Poţi citi gânduri, dar asta se bazează pe cunoştinţele tale despre persoana respectivă, nu de vreo teorie sau nu ştiu ce dar aparte. Eu pot să-mi dau seama în mare când sunt minţită dar de la unele persoane nu pot să înţeleg sentimentele. E ca şi cum aş citi pe faţa lor dreptate şi tot odată nevinovăţie. Lumea nu se schimbă. Cei ce ieri îşi doreau să moară n-o să-şi dorească azi să trăiască doar pentru că preţ de câteva ore au râs şi au aflat ce înseamnă defapt viaţa. Sunt geloasă. Nu ştiu de ce mi-a venit să scriu asta, dar de fiecare dată când lumea la care ţin se întoarce să 'zâmbească' altcuiva mă simt în plus pe faţa pământului. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu lăsată baltă pentru ceva mai nou şi mai bun, aşa am realizat că trebuie să fiu în fiecare zi din ce în ce mai bună. Dar pentru ce? În modul ăsta nu o să mă cunoască nimeni cu adevărat. Probabil nu sunt plictisitoare, probabil m-aş distra testându-mi nepăsarea pe lume, dar nu aş avea nimic de câştigat. Mi-e dor de...trecut, dar parcă mai bine e în prezent. Azi am lăsat în urmă un trandafir ce se va vesteji odată..m-am uitat în urmă dar nu mi-a păsat. Până la urmă, asta mi s-a întâmplat şi mie nu? Dar, l-am strans de mână şi am zâmbit..acelaşi zâmbet inocent şi dulce ca o acadea. Nu voi şti niciodată ce-mi rezervă viitorul, dar momentan vreau să trăiesc prin săruturi, râsete, zâmbete inocente şi adevăruri ascunse. Se poate trăi şi aşa..pot uita pentru câteva clipe de melancolie, mai ales când trece un biciclist prin spatele meu strigându-şi nebunia momentului. Ciao, dar n-ai scăpat de mine!